voleu¹ sn [At: GRAUR, E. 48 / V: vole / Pl: ~uri / E: fr volée] (Spt) 1 Lovitură prin care mingea este expediată înainte ca ea să atingă pământul. 2-3 (Îljv; îf vole) Din vole (Care este aplicată) când mingea este încă în aer.

voleu² s.n. Jaluzea, oblon. • pl. -uri. /<fr. volet.

voleu¹ s.n. 1 (sport) Reluare din zbor a mingii, înainte de a atinge solul. ◊ În vole = în aer. 2 (cinemat.) Dispozitiv format din două sau patru palete mobile din tablă neagră mată, care se montează în fața aparatelor de iluminat pentru obturarea, parțială sau totală, a luminii. 3 (la pl.) Efecte cinematografice obținute prin înlocuirea unei imagini prin alta, de-a lungul unei linii mobile de demarcație. 4 Serie rapidă de contracții musculare provocate artificial. • pl. -uri. și vole s.n. /<fr. volée.

VOLEU s.n. 1. V. vole. 2. Volet (1) [în DN]. ♦ Aripă laterală, mobilă a unui poliptic. 3. Serie rapidă de contracții musculare provocate artificial. [Cf. fr. volée, volet].

VOLEU s. n. 1. (tenis) reluare din zbor a mingii, înainte de a atinge solul. 2. volet (1). ◊ aripă laterală, mobilă a unui poliptic. ◊ (cinem.) dispozitiv format din două sau patru palete mobile din tablă neagră mată, care se montează în fața aparatelor de iluminat pentru obturarea luminii. 3. serie rapidă de contracții musculare provocate artificial. 4. (pl.) efecte cinematografice constând în înlocuirea unei imagini prin alta, de-a lungul unei linii mobile de demarcație. (< fr. volée, volet)

VOLEU ~ri n. (la tenis) Lovitură prin care mingea este expediată înainte ca ea să atingă pământul. /<fr. volée

vole sn vz voleu¹

volé s.n. v. voleu¹.

VOLE s.n. (Sport) Reluare din zbor a mingii înainte de a atinge solul. ◊ În vole = în aer. [Var. voleu s.n. / < fr. volée].

voleu (lovitură asupra unei mingi; contracție musculară) s. n., art. voleul; pl. voleuri

voleu² (lovitură asupra unei mingi, contracție musculară) s. n., art. voleul; pl. voleuri

voleu (lovitură la tenis, contracție musculară) s. n., art. voleul; pl. voleuri

voleu

voleu, voleuri s. n. fese de femeie.