VRÂNCEAN, -Ă, vrânceni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din județul Vrancea. 2. Adj. Care aparține județului Vrancea sau vrâncenilor (1), referitor la județul Vrancea ori la vrânceni. – Vrancea (n. pr.) + suf. -ean.

vrâncean, ~ă [At: ASACHI, S. L. 98 / V: vran~, vrăn~ / Pl: ~eni, ~ene / E: Vrancea + -ean] 1-2 smf Persoană care face parte din populația de bază a județului Vrancea sau care este originară de acolo. 3 smp Locuitori din județul Vrancea. 4-5 a Care aparține județului Vrancea sau vrâncenilor (3) Si: vrâncenesc (1-2). 6-7 a Referitor la județul Vrancea sau la vrânceni (3) Si: vrâncenesc (3-4). 8 a Originar din Vrancea Si: vrâncenesc (5). 9 sfa Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 10 sfa Melodie după care se execută vrânceana (10). 11 sa Vânt care bate dinspre nord-est.

VRÂNCEAN, -Ă, vrânceni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în județul Vrancea. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din județul Vrancea. – Vrancea (n. pr.) + suf. -ean.

vrancean, ~ă smf, a vz vrâncean

vrăncean, ~ă smf, a vz vrâncean

vrăncean, -ă s.m., s.f. adj. v. vrîncean.

vrîncean, -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f. Persoană care face parte din populația de bază a vechiului ținut Vrancea sau a actualului județ Vrancea; (la m. pl.) locuitorii Vrancei. Închiși în munți, departe de zbuciumul orașelor, sănătoși, deștepți și harnici, vrîncenii sînt, cu adevărat, mîndri (VLAH.). 2 adj. Care aparține vechiului ținut Vrancea, actualului județ Vrancea sau vrîncenilor; care se referă la vrînceni; originar din Vrancea. Așezările vrîncene, ca și în alte depresiuni intercarpatice, erau de tip răsfirat și risipit (VUIA). • pl. -eni, -ene. și vrăncean, -ă s.m., s.f., adj. /nm. pr. (județ în România) Vrancea + -ean.

+vrâncean adj. m., s. m., pl. vrânceni; adj. f. vrânceană, pl. vrâncene

vrâncean adj. m., pl. vrânceni; f. sg. vrânceană, pl. vrâncene

vrîncean ^[1]