opțiuni

6 definiții pentru vrăciuit

Explicative DEX

vrăciuit, ~ă a [At: ARH. FOLK. VI, 176 / Pl: ~iți, ~e / E: vrăciui] (Trs) Care a fost vrăjit (1).

vrăciui [At: VARLAAM, C. 181 / V: (îvr) vârcui / Pzi: ~esc / E: ns cf vraci] 1 vi (Înv) A practica îndeletnicirea de vraci (1). 2 vi (Înv; pex) A practica medicina. 3-4 vtr (Înv) A (se) vindeca1 (1-2). 5 vt (Înv; c. i. bolnavi) A trata. 6 vt (Înv; c. i. boli) A combate (3). 7 vt (Trs) A face vrăji (1).

vrăciui vb. IV. 1 tr. (înv.; compl. indică bolnavi, corpul omenesc sau părți ale lui) A lecui, a vindeca; a trata, a îngriji. Nu ca vracii ce vrăciuiesc numai trupul, iară sufletul nu pot (VARL.). 2 intr. (înv.) A practica meseria de vraci. ♦ Ext. A practica medicina. 3 tr. (reg.) A face vrăji. • prez.ind. -iesc. /<slav. врачеватн.

Ortografice DOOM

vrăciui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vrăciuiesc, 3 sg. vrăciuiește; conj. prez. 3 sg. și pl. vrăciuiască

Sinonime

VRĂCIUI vb. v. îndrepta, înfiripa, însănătoși, întrema, înzdrăveni, lecui, reface, restabili, ridica, tămădui, vindeca.

vrăciui vb. v. ÎNDREPTA. ÎNFIRIPA. ÎNSĂNĂTOȘI. ÎNTREMA. ÎNZDRĂVENI. LECUI. REFACE. RESTABILI. RIDICA. TĂMĂDUI. VINDECA.

Intrare: vrăciuit
vrăciuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vrăciuit
  • vrăciuitul
  • vrăciuitu‑
  • vrăciuită
  • vrăciuita
plural
  • vrăciuiți
  • vrăciuiții
  • vrăciuite
  • vrăciuitele
genitiv-dativ singular
  • vrăciuit
  • vrăciuitului
  • vrăciuite
  • vrăciuitei
plural
  • vrăciuiți
  • vrăciuiților
  • vrăciuite
  • vrăciuitelor
vocativ singular — —
plural — —
vrăciuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vrăciuire
  • vrăciuirea
plural
  • vrăciuiri
  • vrăciuirile
genitiv-dativ singular
  • vrăciuiri
  • vrăciuirii
plural
  • vrăciuiri
  • vrăciuirilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)