10 definiții pentru vrăjire
Explicative DEX
VRĂJIRE, vrăjiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a vrăji și rezultatul ei. – V. vrăji.
VRĂJIRE, vrăjiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a vrăji și rezultatul ei. – V. vrăji.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
vrăjire sf [At: (a. 1649) MARD., ap. TDRG / Pl: ~ri / E: vrăji] 1 Vrajă (1). 2 Anihilare a voinței cuiva prin acțiunea unui ritual magic. 3 Descântare (1). 4 Menire. 5 (Fig) Încântare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vrăjire s.f. 1 Vrajă. Doresc chiar astăzi să-ncerc a lui vrăjire (ALECS.). 2 Încîntare, farmec, fascinație pe care cineva sau ceva le provoacă asupra cuiva prin aspect, însușiri etc. deosebite. Turgheniev știe să dea toată „rațiunea suficientă” a vrăjirii... amanților de către eroinele sale (IBR.). • pl. -i. /v. vrăji.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VRĂJIRE s. f. (Rar) Acțiunea de a vrăji și rezultatul ei; vrajă, farmec. Doresc chiar astăzi să cerc a lui vrăjire. ALECSANDRI, T. II 85.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
vrăjire (rar) s. f., g.-d. art. vrăjirii; pl. vrăjiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
vrăjire (rar) s. f., g.-d. art. vrăjirii; pl. vrăjiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vrăjire s. f., g.-d. art. vrăjirii; pl. vrăjiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Argou
a înghiți vrăjeala expr. (deț.) a schimba părerea despre un deținut, lăsându-se influențat de părerile altora.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
VRĂJIRE s. v. încântare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VRĂJIRE s. captivare, cucerire, delectare, desfătare, fascinare, fascinație, fermecare, încîntare, răpire, seducere, seducție, subjugare. (~ spectatorilor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
vrăjire, vrăjirisubstantiv feminin
-
- Doresc chiar astăzi să cerc a lui vrăjire. ALECSANDRI, T. II 85. DLRLC
-
etimologie:
- vrăji DEX '98 DEX '09