VÂJÂITOARE ~ori f. Fâșie de hârtie aplicată în partea de sus a zmeului de hârtie, care vâjâie când acesta se ridică; zbârnâitoare. /a vâjâi + suf. ~toare

VÂJÂITOR, -OARE, vâjâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vâjâie. 2. S. f. Zbârnâitoare (la zmeul cu care se joacă copiii). [Pr.: -jâ-i-. – Var.: (reg.) vâjiitor, -oare adj.] – Vâjâi + suf. -tor.

vâjâitor, ~oare [At: POLIZU / V: (rar) ~iet~, ~jei~, ~jii~, vijei~ a, sf, (înv) ~jeitoriu a, (reg) ~jăietoare, ~jăitoare sf / Pl: ~i, ~oare / E: vâjâi + -tor] 1 a (D. vânt, copaci, ape etc.) Care produce un zgomot ascuțit și puternic Si: șuierător. 2 a (D. sânge) Care pulsează violent Si: zvâcnitor. 3 a (D. auz) Cuprins de o falsă senzație de zgomot Si: țiuitor. 4 sf (Reg) Zbârnâitoare. 5 sf (Reg) Zbârnâitoare pentru speriat păsările Si: (pop) pârâitoare, morișcă. 6 sf (Reg) Unealtă cu care se bate laptele închegat sau se amestecă zerul pus la fiert.

VÂJÂITOR, -OARE, vâjâitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vâjâie. 2. S. f. Zbârnâitoare (la zmeul cu care se joacă copiii). [Pr.: -jâ-i-. – Var.: (reg.) vâjiitor, -oare adj.] – Vâjâi + suf. -tor.

VÎJEIETOARE s. f. v. vîjîitoare.

vâjâitoare (desp. -jâ-i-) s. f., g.-d. art. vâjâitorii; pl. vâjâitori

vâjâitoare (-jâ-i-) s. f., g.-d. art. vâjâitorii; pl. vâjâitori

vâjâitoare s. f., g.-d. art. vâjâitorii; pl. vâjâitori

VÂJÂITOARE s. v. zbârnâitoare.

VÎJÎITOARE s. zbîrnîitoare, (pop.) pîrîitoare, (prin Ban.) zvîrnaică. (~ la zmeul de hîrtie.)