opțiuni
  • info

10 definiții pentru vânticel

Explicative DEX

VÂNTICEL, vânticele, s. n. Vântuleț. – Vânt + suf. -icel.

VÂNTICEL, vânticele, s. n. Vântuleț. – Vânt + suf. -icel.

vânticel sn [At: (a. 1693) FN 14 / Pl: ~e / E: vânt + -icel] 1-2 (Șhp) Vânt (1) (slab) Si: vântișor (1-2), vântuleț (1-2), (rar) vântușor (1-2), (pop) vânturel (1-2), (îrg) vântucel (1-2), (reg) vântuș (1-2), vântușel (1-2), vântuț (1-2).

vînticel s.n. Vîntuleț. • pl. -le. /vînt + -icel.

VÎNTICEL, vinticele, s. n. Vîntuleț. Oboseala, rnîhnirea, nemulțumirea îl părăsiră, parcă le-ar fi suflat un vînticel venit de pe baltă. DUMITRIU, N. 247. Un vînticel adia, încît de-abia îl simțeai. ISPIRESCU, L. 246.

vînticél n., pl. e (dim. d. vînt; it. venticello, sp. ventecillo). Zéfir, vînt liniștit.

Ortografice DOOM

vânticel s. n., pl. vânticele

vânticel s. n., pl. vânticele

vânticel s. n., pl. vânticele

Sinonime

VÂNTICEL s. (MET.) vântișor, vântuleț. (Sufla un ~ cam rece.)

VÎNTICEL s. (MET.) vîntișor, vîntuleț. (Sufla un ~ cam rece.)

Intrare: vânticel
vânticel substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vânticel
  • vânticelul
  • vânticelu‑
plural
  • vânticele
  • vânticelele
genitiv-dativ singular
  • vânticel
  • vânticelului
plural
  • vânticele
  • vânticelelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vânticel, vânticelesubstantiv neutru

  • 1. Vântișor, vântuleț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: vântișor vântuleț
    • format_quote Oboseala, rnîhnirea, nemulțumirea îl părăsiră, parcă le-ar fi suflat un vînticel venit de pe baltă. DUMITRIU, N. 247. DLRLC
    • format_quote Un vînticel adia, încît de-abia îl simțeai. ISPIRESCU, L. 246. DLRLC
etimologie:
  • Vânt + -icel. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.