11 definiții pentru vântuleț
din care- explicative DEX (6)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (2)
Explicative DEX
VÂNTULEȚ, vântulețe, s. n. Diminutiv al lui vânt; vânticel, vântișor, vânturel, vântușor. – Vânt + suf. -ulei.
vântuleț sn [At: HELIADE, O. I, 187 / Pl: ~e / E: vânt + -uleț] 1-2 (Șhp) Vânticel (1-2). 3 (Olt; Mun; art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 4 (Olt; Mun; art) Melodie după care se execută vântulețul (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VÂNTULEȚ, vântulețe, s. n. Diminutiv al lui vânt; vânticel, vântișor, vânturel, vântușor. – Vânt + suf. -uleț.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
vîntuleț s.n. Dim. al lui vînt; vînticel, vîntișor, vînturel, vîntușor, (reg.) vîntuț. Soarele și un vîntuleț zbiceau văile (DELAVR.). • pl. -e. /vînt + -uleț.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VÎNTULEȚ, vîntulețe, s. n. Diminutiv al lui vînt (1). Un vîntuleț ușor mîngîia frunzele salcîmilor. DUNĂREANU, N. 20. Vîntulețul ce adiază printre vițe de lăstar Rămîne fără putere în fața unui stejar.HASDEU, R. V. 158. Se auzea... susurul alene al vîntulețului de veară. ODOBESCU, S. I 140.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vîntuléț n., pl. e (dim. d. vînt). Vînt liniștit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
vântuleț s. n., pl. vântulețe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
vântuleț s. n., pl. vântulețe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vântuleț s. n., pl. vântulețe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
VÂNTULEȚ s. vânticel.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VÎNTULEȚ s. (MET.) vînticel, vîntișor. (Sufla un ~ cam rece.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
vântuleț, vântulețesubstantiv neutru
-
- Un vîntuleț ușor mîngîia frunzele salcîmilor. DUNĂREANU, N. 20. DLRLC
- Vîntulețul ce adiază printre vițe de lăstar Rămîne fără putere în fața unui stejar. HASDEU, R. V. 158. DLRLC
- Se auzea... susurul alene al vîntulețului de veară. ODOBESCU, S. I 140. DLRLC
-
etimologie:
- Vânt + -uleț. DEX '09 DEX '98