ZAHARISI, zaharisesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre dulcețuri, miere etc.; la pers. 3) A căpăta un aspect specific din cauza cristalizării zaharurilor conținute. 2. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A-și pierde vigoarea, energia, deplinătatea facultăților mintale; a se ramoli. 3. Tranz. Fig. (Rar) A îndulci tonul sau timbrul vocii; a face mieros. – Din ngr. zahariázo.

zaharisi [At: (a. 1842) ARH. OLT. VII, 139 / S și: (rar) sa~ / Pzi: ~sesc / E: ngr ζαχαριάζω] 1 vt A îndulci (prea mult) cu zahăr (1) Si: a zăhăra (1). 2 vt A acoperi cu un strat de zahăr Si: a zăhăra (2), a zăhări (1), a zăhărui. 3 vt (C.i. fructe) A fierbe în zahăr. 4 vr (D. dulcețuri, miere etc.) A se îngroșa din cauza cristalizării zahărului pe care îl conține Si: a se cristaliza (2), (pop) a se zăhări (2). 5 vr (Fam; fig; d. oameni) A-și pierde (din cauza bătrâneții) vigoarea, integritatea facultăților intelectuale etc. Si: (fam) a se hodorogi, a se rablagi, a se ramoli, a se seniliza, (înv și fam) a se matofi (1). 6 vt (Rar; fig; c.i. timbrul vocii) A face să devină mieros Si: a îndulci.

zaharisi vb. IV. 1 refl. (despre dulcețuri, miere etc.) A se condensa, a căpăta o îngroșare specifică în urma cristalizării zahărului conținut. 2 tr. A îndulci (prea mult) cu zahăr; a acoperi cu un strat de zahăr; (compl. indică fructe) a fierbe în zahăr. 3 refl. Fig. (fam.; despre oameni) A-și pierde vigoarea, energia, vioiciunea gîndirii și a mișcărilor, integritatea facultăților intelectuale; a se ramoli. Își spuse că prietenul s-a zaharisit în provincie (CE. PETR.). 4 tr. Fig. (compl. indică tonul sau timbrul vocii) A îndulci; a face să devină mieros. E cam de mult, zice jupînul, zaharisind și mai tare tonul (CAR.). • prez.ind. -esc. /<ngr. ζαχάρωσα, aor. lui ζαχαρώνω.

ZAHARISI (-isesc), ❍ZĂHĂRI (-ăresc) I. vb. tr. 1 A acoperi cu un start de zahăr, a fierbe în zahăr (fructe): Cu zahăr îi zăhărea, În cuptioriu că mi-l punea Și el mîndru se cocea (MAR.) ¶ 2 Fig. A îndulci: e cam de mult, zice jupînul, zaharisind și mai tare tonul (CAR.). II. vb. refl. 1 A se cristaliza (vorb. de dulceață, de licheururi, etc.): îmi găsise pricină, de la te mieri ce, de la un rod-de-zahăr care se zăhărise (GN.); vutca... să se îndulcească cu zahar fierbinte, ca să nu se zăhărească (DRĂGH.) ¶ 2 Fig. familiar A se ramoli [ngr. viit. ζαχαρόσω < ζαχαρόνω].

ZAHARISI, zaharisesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre dulcețuri, miere etc.; la pers. 3) A căpata o îngroșare specifică datorită cristalizării zaharurilor conținute. 2. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A-și pierde vigoarea, energia, vioiciunea gândirii; a se ramoli. 3. Tranz. Fig. (Rar) A îndulci tonul sau timbrul vocii; a face mieros. – Din ngr. zaharóso (viitorul lui zaharóno).

ZAHARISI, zaharisesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre dulcețuri, miere etc.) A căpăta o îngroșare specifică datorită cristalizării zahărului pe care îl conține. Mierea se zaharisește cînd nu e curată. 2. Refl. (Familiar, despre persoane) A-și pierde vigoarea, energia, combativitatea. V. ramoli. Își spuse că prietenul s-a zaharisit în provincie dacă a putut suporta aiîta insolență, fără să găsească o replică. C. PETRESCU, Î. II 222. Dricul înainta încet... Toți vorbeau tare... Poeții tineri își aduseră aminte cît s-au zaharisit cei bătrîni. id. C. V. 297. Am rugat-o să nu ia în seamă... e un biet bătrîn stricat, a fost pe vremuri ceva de capul lui, dar acum s-a zaharisit. M. I. CARAGIALE, C. 19. 3. Tranz. Fig. (Rar, cu privire la tonul sau la timbrul vocii) A îndulci, a face mieros, dulceag. Dar... știți că... mai este un contișor... E cam de mult, zice jupînul zaharisind și mai tare tonul. CARAGIALE, O. I 325.

ZAHARISI, zaharisesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre dulcețuri, miere etc.) A căpăta o îngroșare specifică, datorită cristalizării zahărului pe care îl conține. 2. Refl. (Fam., despre oameni) A-și pierde vigoarea, energia, combativitatea. V. ramoli. 3. Tranz. Fig. (Rar) A îndulci tonul sau timbrul vocii; a face mieros. – Ngr. zaharoso (< zaharono).

A ZAHARISI ~esc tranz. 1) (fructe) A fierbe în sirop de zahăr. 2) fig. (tonul sau timbrul vocii) A face mieros; a îndulci. /<ngr. zaharóso

zaharisì v. 1. a pune zahăr în; 2. a fierbe în zahăr (fructe).

saharisi v vz zaharisi

ZĂHĂRI 👉 ZAHARISI.

A SE ZAHARIS/I pers. 3 se ~este intranz. 1) (despre dulceață sau miere) A deveni mai dens datorită cristalizării zahărului din componență. 2) fig. A-și pierde vigoarea fizică sau/și intelectuală (în special din cauza vârstei înaintate); a se ramoli, a se rablagi; a se rebegi; a se hârbui. /<ngr. zaharóso

zaharisésc (vest) și zăhărésc (est) v. tr. (d. zahăr, zahar saŭ ngr. zahariázo, mă cristalizez, zaharóno, zaharisesc). Ferb în zahăr: fructe zaharisite. V. refl. Mă cristalizez (vorbind de zahăru din dulceața stricată). Fig. Mă ramolesc: un zaharisit! V. izmenesc.

!zaharisi¹ (a se ~) (a se ramoli) (fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zaharisesc, 3 sg. se zaharisește, imperf. 1 sg. mă zahariseam; conj. prez. 1 sg. să mă zaharisesc, 3 să se zaharisească; imper. 2 sg. afirm. zaharisește-te; ger. zaharisindu-mă

!zaharisi² (a se ~) (despre miere, dulcețuri) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zaharisește, 3 pl. se zaharisesc, imperf. 3 sg. se zaharisea; conj. prez. 3 să se zaharisească; ger. zaharisindu-se

zaharisi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zaharisesc, imperf. 3 sg. zahariseai conj. prez. 3 să zaharisească

zaharisi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zaharisesc, imperf. 3 sg. zaharisea; conj. prez. 3 sg. și pl. zaharisească

zaharisi, zaharisesc v. r. (d. oameni) a-și pierde vigoarea, energia, limpezimea gândirii; a se ramoli

a i se zaharisi chiseaua expr. (er., glum. – d. femei) a trece printr-o perioadă de abstinență sexuală.

ZAHARISI vb. v. ramoli.

ZAHARISI vb. a se cristaliza. (Mierea s-a ~.)

zaharisi vb. v. RAMOLI.