zaharisire sf [At: POLIZU / S și: (îvr) sa~ / Pl: ~ri / E: zaharisi] 1 îngroșare a dulcețurilor, a mierii din cauza cristalizării zahărului pe care îl conține Si: cristalizare (1). 2 (Fam; fig) Pierdere (din cauza bătrâneții) a vigorii, a integrității facultăților intelectuale etc. Si: (fam) hodogorire, (înv și fam) matofire, rablagire, ramolire, senilizare.

zaharisire s.f. Faptul de a (se) zaharisi. • pl. -i. /v. zaharisi.

ZAHARISIRE s. f. Faptul de a se zaharisi.

ZAHARISIRE s. f. Faptul de a se zaharisi (1).

zaharisire s. f., g.-d. art. zaharisirii; pl. zaharisiri

zaharisire s. f., g.-d. art. zaharisirii; pl. zaharisiri

zaharisire s. f., g.-d. art. zaharisirii; pl. zaharisiri

zaharisi Verbul e consideraț de dicționarele noastre ca e provenind din gr. ζαχαρώνω (aor. ζαχάρωσα). Dar am aștepta în cazul acesta *zaharosi. Scriban, ca și în alte rînduri, aglomerează ipotezele : zaharisi ar îi derivat romînesc de la zahăr (deși același autor inserează în dicționar și pe zăhări, care prezintă tipul romînesc de derivare), sau gr. ζαχαριάζω, ζαχαρώνω. Mai probabilă mi se pare altă explicație. Verbele romanice împrumutate în grecește au terminația de aorist -άρισα, unde -αρ- este sufixul infinitivului în italienește. Cu aceste verbe a fost asimilat în romînește zaharisi, din cauză că, întîmplător, înainte de -isi se găsea aici un -ar-, care face parte din rădăcina grecească.

ZAHARISIRE s. cristalizare. (ă mierii.)

ZAHARISIRE s. v. ramolire.