22 de definiții pentru zavistui

din care

Explicative DEX

ZAVISTUI, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face sau a băga intrigi. [Var.: zavistii vb. IV] – Din sl. zavistvovati.

ZAVISTUI, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face sau a băga intrigi. [Var.: zavistii vb. IV] – Din sl. zavistvovati.

zavistui [At: PO 99/25 / V: ~ti, ~tii, zăv~ / Pzi: ~esc / E: zavistie + -ui] 1 vt (îrg; fșa) A invidia. 2 vt (îrg; fșa) A urî. 3-4 vti (înv) A unelti. 5-6 vtr (Pex) A (se) compromite (1-2).

zavistui vb. IV. (înv.) 1 tr. A invidia, a pizmui; a urî. Toată Italia... zavistuiește pe acești padoveni (c. NEGR). 2 intr. A unelti. Acel care nu face alta decît să samene ura și vrajba, zavistuind și calomniind, nu este bun român (GHICA). • prez.ind. -iesc. și zavistii vb. IV. /<zavistie + -ui.$

ZAVISTUI (-uesc), ZAVISTII (-tiesc) vb. tr. și intr. 1 A pizmui, a invidia: bogatul... zavistuia pe Lazăr, căci era la bine (ANT.-IV.); avea dobitoace mici și mari..., derept aceea zavistiia pre el Filistenii (PAL.); soarta lui fiind zavistuită de puterile vecine (NEGR.) 2 A rîvni, a jindui: după obiceiul nostru omenesc... cu cît ar avea neștine mai mult, cu atît zavistuește la averea altuia (GR.-UR.) 3 A avea dușmănie, ură împotriva cuiva; a țese intrigi împotriva cuiva: acel care nu face alta decît să samene ura și vrajba, zavistuind și calomniind, nu este bun Român (I.-GH.) [zavistie; comp. și vsl. zavistvovati].

ZAVISTUI, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A invidia, a pizmui. Cînd cineva înaintează, cînd se ridică mai presus de alții... mii de oameni îl zavistuiesc. CONTEMPORANUL, II 323. ◊ Intranz. A face intrigi. Acel care nu face alta decît să samene ura și vrajba, zavistuind și calomniind, nu este bun romîn. GHICA, S. 201. – Variantă: zavistii (DELAVRANCEA, H. T. 8) vb. IV.

ZAVISTUI, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face intrigi. [Var.: zavistii vb. IV] – Slav (v. sl. zavistvovati).

A ZAVISTUI ~iesc înv. 1. tranz. A trata cu zavistie; a invidia; a pizmui. 2. intranz. A face intrigi; a pune la cale o intrigă. /<sl. zavistovati

zavistuì v. a invidia.

ZAVISTII vb. IV v. zavistui.

ZAVISTII vb. IV v. zavistui.

ZAVISTII vb. IV v. zavistui.

zavisti v vz zavistui

zavistii v vz zavistui

zăvistui v vz zavistui

zavistii vb. IV. v. zavistui.

ZAVISTII 👉 ZAVISTUI.

ZAVISTII vb. IV. v. zavistui.

zavistuĭésc v. tr. (d. zavistie). Rar. Invidiez. – La Delv. -tiésc.

Ortografice DOOM

zavistui (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiesc, 3 sg. zavistuiește, imperf. 1 zavistuiam; conj. prez. 1 sg. să zavistuiesc, 3 să zavistuiască

zavistui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiesc, imperf. 3 sg. zavistuia conj. prez. 3 să zavistuiască

zavistui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiesc, imperf. 3 sg. zavistuia; conj. prez. 3 sg. și pl. zavistuiască

Sinonime

ZAVISTUI vb. v. complota, conjura, conspira, invidia, jindui, lăcomi, pizmui, râvni, unelti.

zavistui vb. v. COMPLOTA. CONJURA. CONSPIRA. INVIDIA. JINDUI. LĂCOMI. PIZMUI. RÎVNI. UNELTI.

Regionalisme / arhaisme

ZAVISTUI vb. (Mold.; ȚR) A invidia, a pizmui. A: Mulți zavistuiescu porecla lui Alexandru, căci-i dzic Marele. NCCD, 237. Cei mai mari boieri au zavistuit tătîne-meu. H 1771, 85v; cf. VARLAAM; CANTEMIR, IST.; NCL I, 11; NCCD, 327; MOL. 1754-1762, 23r; H 17791, 86r, 155v. B: Zavistuiră pre dînsul filistinii. BIBLIA (1688). Nu să cuvine să cerci altă răsplătire împrotiva celuia ce te zavistuiaște. ANTIM. ♦ A face intrigi. B: Pentru care zavistuind, jidovii îl omorîră. MINEIUL (1776); cf. FN. A urî, a detesta. A: Iară eu, așea să mă iubască cela ce iaste să mă giudece, că cu cît vă zavistuiaște viața cea desfrînată, cu atîta mi-i milă de sufletul vostru cel supus păcatului. NCCD. 309. Etimologie: sl. zavistvovati. Vezi și zavistie, zavistios, zavistliv, zavistnic, zavistuitor. Cf. a l e n u i, b ă n u i2 (2), r î v n i (1).

Intrare: zavistui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zavistui
  • zavistuire
  • zavistuit
  • zavistuitu‑
  • zavistuind
  • zavistuindu‑
singular plural
  • zavistuiește
  • zavistuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zavistuiesc
(să)
  • zavistuiesc
  • zavistuiam
  • zavistuii
  • zavistuisem
a II-a (tu)
  • zavistuiești
(să)
  • zavistuiești
  • zavistuiai
  • zavistuiși
  • zavistuiseși
a III-a (el, ea)
  • zavistuiește
(să)
  • zavistuiască
  • zavistuia
  • zavistui
  • zavistuise
plural I (noi)
  • zavistuim
(să)
  • zavistuim
  • zavistuiam
  • zavistuirăm
  • zavistuiserăm
  • zavistuisem
a II-a (voi)
  • zavistuiți
(să)
  • zavistuiți
  • zavistuiați
  • zavistuirăți
  • zavistuiserăți
  • zavistuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zavistuiesc
(să)
  • zavistuiască
  • zavistuiau
  • zavistui
  • zavistuiseră
verb (VT409)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zavistii
  • zavistiire
  • zavistiit
  • zavistiitu‑
  • zavistiind
  • zavistiindu‑
singular plural
  • zavistiește
  • zavistiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zavistiesc
(să)
  • zavistiesc
  • zavistiam
  • zavistiii
  • zavistiisem
a II-a (tu)
  • zavistiești
(să)
  • zavistiești
  • zavistiai
  • zavistiiși
  • zavistiiseși
a III-a (el, ea)
  • zavistiește
(să)
  • zavistiască
  • zavistia
  • zavistii
  • zavistiise
plural I (noi)
  • zavistiim
(să)
  • zavistiim
  • zavistiam
  • zavistiirăm
  • zavistiiserăm
  • zavistiisem
a II-a (voi)
  • zavistiiți
(să)
  • zavistiiți
  • zavistiați
  • zavistiirăți
  • zavistiiserăți
  • zavistiiseți
a III-a (ei, ele)
  • zavistiesc
(să)
  • zavistiască
  • zavistiau
  • zavistii
  • zavistiiseră
zăvistui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zavisti
  • zavistire
  • zavistit
  • zavistitu‑
  • zavistind
  • zavistindu‑
singular plural
  • zavistește
  • zavistiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zavistesc
(să)
  • zavistesc
  • zavisteam
  • zavistii
  • zavistisem
a II-a (tu)
  • zavistești
(să)
  • zavistești
  • zavisteai
  • zavistiși
  • zavistiseși
a III-a (el, ea)
  • zavistește
(să)
  • zavistească
  • zavistea
  • zavisti
  • zavistise
plural I (noi)
  • zavistim
(să)
  • zavistim
  • zavisteam
  • zavistirăm
  • zavistiserăm
  • zavistisem
a II-a (voi)
  • zavistiți
(să)
  • zavistiți
  • zavisteați
  • zavistirăți
  • zavistiserăți
  • zavistiseți
a III-a (ei, ele)
  • zavistesc
(să)
  • zavistească
  • zavisteau
  • zavisti
  • zavistiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zavistui, zavistuiescverb

  • 1. învechit A trata cu zavistie. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Cînd cineva înaintează, cînd se ridică mai presus de alții... mii de oameni îl zavistuiesc. CONTEMPORANUL, II 323. DLRLC
    • 1.1. intranzitiv A face sau a băga intrigi, a pune la cale o intrigă. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Acel care nu face alta decît să samene ura și vrajba, zavistuind și calomniind, nu este bun romîn. GHICA, S. 201. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.