opțiuni
  • info
12 definiții pentru zbierătură

Explicative DEX

ZBIERĂTURĂ, zbierături, s. f. (Pop.) Zbieret, strigăt. – Zbiera + suf. -ătură.

zbierătură sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) zberet~ / S și: sb~ / Pl: ~ri / E: zbiera + -ătură] (Îvp) 1-4 Zbierare (1-4).

zbierătură s.f. Zbieret, strigăt. • pl. -i. /zbiera + -ătură.

ZBIERĂTURĂ, zbierături, s. f. Zbieret, strigăt. – Zbiera + suf. -ătură.

ZBIERĂTURĂ, zbierături, s. f. Zbieret, strigăt. Nici nu gătă bine vorba, cînd auziră o zbierătură în pădure. RETEGANUL, P. IV 39. Oastea neagră într-o clipită Cu vaiet și multă zbierătură De tot în răsipă fu pornită. BUDAI-DELEANU, Ț. 264.

ZBIERĂTURĂ, zbierături, s. f. Zbieret, strigăt. – Din zbiera + suf. -(ă)tură.

zberetură sf vz zbierătură

Ortografice DOOM

zbierătură (înv., pop.) s. f., g.-d. art. zbierăturii; pl. zbierături

zbierătură (pop.) s. f., g.-d. art. zbierăturii; pl. zbierături

zbierătură s. f., g.-d. art. zbierăturii; pl. zbierături

Sinonime

ZBIERĂTURĂ s. 1. v. strigăt. 2. v. muget.

ZBIERĂTURĂ s. răcnet, strigăt, țipăt, urlet, zbieret, (rar) strigare, strigătură, țipătură, (înv. și reg.) răcnitură. (~ de durere; ce sînt ~ile astea?)

Intrare: zbierătură
zbierătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbierătură
  • zbierătura
plural
  • zbierături
  • zbierăturile
genitiv-dativ singular
  • zbierături
  • zbierăturii
plural
  • zbierături
  • zbierăturilor
vocativ singular —
plural —
zberetură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zbierătură, zbierăturisubstantiv feminin

etimologie:
  • Zbiera + -ătură. DEX '09 DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.