11 definiții pentru zbârn
din care- explicative DEX (6)
- ortografice DOOM (1)
- etimologice (2)
- sinonime (2)
Explicative DEX
ZBÂRN interj. Cuvânt care imită sunetul produs de zborul insectelor, de vibrația unei coarde etc. ♦ (Substantivat, n.) Zbârnâit. – Onomatopee.
ZBÂRN interj. Cuvânt care imită sunetul produs de zborul insectelor, de vibrația unei coarde etc. ♦ (Substantivat, n.) Zbârnâit. – Onomatopee.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ZBÎRN interj. Cuvînt care imită sunetul produs de zborul insectelor, de vibrația unei coarde etc. ♦ (Substantivat, n.) Zbîrnîit. – Onomatopee.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
ZBÂRN interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs de obiecte în vibrație). /Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ZBÎRN interj. Onomatopee care redă sunetul produs de zborul insectelor, de vibrația unei coarde, de mișcarea fusului sau a sfîrlezei etc. Țugulea priponi caii, apoi dîndu-se de trei ori peste cap se făcu o albină... După ce ajunse acolo, zbîrn! în sus, zbîrn! în jos, intră în casa zmeoaicei. ISPIRESCU, L. 315. Albinei atîta i-a fost și zbîrn! după coș. ȘEZ. III 26. ♦ (Substantivat) Zbîrnîit. Nu mă-ndur a mă mai duce De zbîrnul albinelor, De mirosul florilor. PĂSCULESCU, L. P. 61.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sbârn! int. ce imită sborul albinelor sau al săgeților. [Onomatopee].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zbîrn (d. a zbîrnîi), interj. care arată huĭetu unuĭ zbor de insect mare (gărgăun, rădașcă), uneĭ coarde groase întinse, uneĭ lame flexibile înțepenite la un capăt, uneĭ elicĭ de aeroplan, unuĭ glonț pin aer ș. a. S. n., pl. urĭ. P. P. Zbîrnîĭală. V. vîj.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
zbârn interj., s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Etimologice
sbîrn interj. – Imită bîzîitul. – Var. zbîrn și der. Creație expresivă, simplă var. a lui sbîr. – Der. sbîrnîi, vb. (a bîzîi, a fîșîi, a foșni; a vibra; a agita, a zgudui), a cărui asemănare cu slov. brnĕti, ngr. σβουρνάω (Cihac, II, 327; Scriban) se datorează sursei comune expresive; sbîrnîitor, adj. (care zbîrnîie); sbîrnîitoare, s. f. (bîzîitoare, hîrîitoare); sbîrnîială, s. f. (bîzîială); sbîrnîit, s. n. (bîzîială); sbîrnîitură, s. f. (bîzîială); bornăi, vb. (Trans., a bîzîi, a murmura, a grohăi), este față de sbîrnîi ca sborși față de sbîrni; boarnă, s. f. (Trans., muscă); svîrnaică, s. f. (Trans., zbîrnîitoare).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZBÎRN interj. ~ (variație a interj. zbîr)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Sinonime
ZBÂRN s. v. bâzâială, bâzâire, bâzâit, bâzâitură, zbârnâială, zbârnâire, zbârnâit, zbârnâitură, zâzâit, zumzăială, zumzăire, zumzăit, zumzăitură, zumzet.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
zbîrn s. v. BÎZÎIALĂ. BÎZÎIRE. BÎZÎIT. BÎZÎITURĂ. ZBÎRNÎIALĂ. ZBÎRNÎIRE. ZBÎRNÎIT. ZBÎRNÎITURĂ. ZÎZÎIT. ZUMZĂIALĂ. ZUMZĂIRE. ZUMZĂIT. ZUMZĂITURĂ. ZUMZET.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de cata
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
zbârnsubstantiv neutru
- 1. Cuvânt care imită sunetul produs de zborul insectelor, de vibrația unei coarde etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Țugulea priponi caii, apoi dîndu-se de trei ori peste cap se făcu o albină... După ce ajunse acolo, zbîrn! în sus, zbîrn! în jos, intră în casa zmeoaicei. ISPIRESCU, L. 315. DLRLC
- Albinei atîta i-a fost și zbîrn! după coș. ȘEZ. III 26. DLRLC
- 1.1. Bâzâială, bâzâire, bâzâit, bâzâitură, zbârnâială, zbârnâire, zbârnâit, zbârnâitură, zumzet, zumzăială, zumzăire, zumzăit, zumzăitură, zâzâit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Nu mă-ndur a mă mai duce De zbîrnul albinelor, De mirosul florilor. PĂSCULESCU, L. P. 61. DLRLC
-
-
etimologie:
- DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX