zbârnâit¹ sn [At: BREZOIANU, A. 551/26 / V: (reg) ~năit / S și: sbârnâit l Pl: ? / E: zbârnâi] 1-3 Zbârnâială (1-3). 4 (Spc) Sunet produs de un telefon sau de o sonerie când se face apel Si: zbârnâitură (4). 5 (Îlav) De-a ~elea Cu mare viteză (facându-l să vibreze).

ZBÂRNÂIT ~uri m. 1) v. A ZBÂRNÂI. 2) Zgomot produs de obiectele în vibrație; zumzet. /v. a zbârnâi

zbârnăit¹ sn vz zbârnâit¹

zbîrnîit s.n. Zbîrnîire. Un zbîrnîit metalic și vasul se opintește (BART). • pl. -uri. /v. zbîrnîi.

ZBÎRNÎIT¹, zbîrnîituri, s. n. Zbîrnîială; bîzîit; vîjîit. Țiuiturile gloanțelor, zbîrnîitul greu al schijelor se întăreau, creșteau. CAMILAR, N. I 48. Zaharia Duhu vorbi încet, ferindu-se de un camion care pleca într-un zbîrnîit de arcuri și explozii. C. PETRESCU, A. 307. Apăsă butonul unei sonerii. Se auzi zbîrnîitul, strident, în lungul sălii. SAHIA, N. 72.

ZBÎRNÎIT, zbîrnîituri, s. n. Zbîrnîire. – V. zbîrnîi.

sbârnăit n. acțiunea de a sbârnăi.

zbîrnîít n., pl. urĭ. Acțiunea de a zbîrnîi.

zbârnâit s. n., pl. zbârnâituri

zbârnâit s. n., pl. zbârnâituri

zbârnâit s. n., pl. zbârnâituri

ZBÂRNÂIT s. 1. v. bâzâit. 2. v. țârâit. 3. v. vibrare.

ZBÎRNÎIT s. 1. bîzîială, bîzîire, bîzîit, bîzîitură, zbîrnîială, zbîrnîire, zbîrnîitură, zîzîit, zumzăială, zumzăire, zumzăit, zumzăitură, zumzet, (rar) vuvuit, zbîrn, zumbăire, zuzet. (~ insectelor.) 2. țîrîit, țîrîitură. (~ soneriei.) 3. vibrare, vibrație. (~ corzii unui instrument muzical.)