zeflemea sf [At: GORJAN, H. II, 113/3 / Pl: ~ele, (rar) ~eli / E: tc zevklenme] 1 Atitudine ironică față de cineva sau de ceva Si: batjocură (4), derâdere (1), râs², (liv) batjocuritură, deriziune (4), (fam) bășcălie (2). 2 (De obicei lpl) Cuvinte, fraze, expresii cu semnificații opuse sensului lor obișnuit, care conțin o ironie la adresa cuiva sau a ceva Si: ironie, persiflare, (rar) persiflaj, (fig) împunsătură, înțepătură, pișcătură, șfichi, șfichiuitură. 3 (Îvr; îla) De ~ Batjocoritor (1). 4 (Îlav) În ~ În glumă. 5 (Îlv) A lua (pe cineva sau ceva) în ~ A zeflemisi.

zeflemea s.f. Atitudine ironică față de cineva sau de ceva; glumă batjocoritoare; batjocură. Zeflemelile unchiului îl umiliseră (CA. PETR.). ◊ Loc.adv. În zeflemea = în glumă. ◊ Expr. A lua (pe cineva sau ceva) în zeflemea = a-și bate joc de cineva sau de ceva, a lua în rîs. Ea avea griji, și el o lua în zeflemea (SLAV.). • pl. -ele. /<tc. zevklenme.

ZEFLEMEA (pl. -mele) sf. Ironie, luare în rîs: îI pălmuia în fie-care zi cu o ~ care-l înjunghia la inimă (BR.-VN.); a lua în ~, a lua în rîs, a face ironii, a zeflemisi: rîdea și de bun și de rău și pe toți li lua în ~ (ISP.); era luat de colegii lui în ~ pentru firea lui duioasă (SLV.) [tc. zevklenmè].

ZEFLEMEA, zeflemele, s. f. Ironie ușoară, luare în rîs, glumă batjocoritoare. Zeflemelele unchiului îl umiliseră, le găsea grosolane. CAMIL PETRESCU, O. I 254. Suporta cu greutate tonul de zeflemea obișnuită la bord. BART, E. 211. ◊ Expr. A lua în zeflemea = a lua în rîs, a zeflemisi, a nu lua în serios. Ia necontenit totul în zeflemea. CAMIL PETRESCU, O. I 250. Ea avea griji și el o lua în zeflemea. SLAVICI, N. I 265. Rîdea și de bun și de rău, și pe toți îi lua în zeflemea. ISPIRESCU, U. 104.

ZEFLEMEA, zeflemele, s. f. Luare în rîs, ironie. – Tc. zevklenme.

ZEFLEMEA ~ele f. Bătaie de joc (de cineva sau de ceva); luare în râs. * A lua în ~ a ironiza; a batjocori. /<turc. zevklenmek

zeflemeà f. bătaie de joc banală, ironie ușoară: pe toți îi lua în zeflemea ISP. [Turc. ZEVKLENMÈ, batjocură].

zeflemeá f., pl. ele (turc. zevklenme. V. zefchĭ). Sud. Ironie, rîs, batjocură: a lua în zeflemea, a face zeflemele.

zeflemea (desp. ze-fle-) s. f., art. zeflemeaua, g.-d. art. zeflemelei; pl. zeflemele

zeflemea (ze-fle-) s. f., art. zeflemeaua, g.-d. art. zeflemelei. pl. zeflemele, art. zeflemelele

zeflemea s. f. (sil. -fle-), art. zeflemeaua, g.-d. art. zeflemelei; pl. zeflemele

zeflemea (-ele), s. f. – Ironie ușoară, luare în rîs, glumă. Tc. zevklenme (Șeineanu, II, 388). – Der. zeflemisi, vb. (a lua în rîs, a ironiza); zeflemisist, s. m. (persoană care ia în rîs); zeflemisitor, adj. (care zeflemisește). Aceleiași familii îi aparține zefliu, adj. (glumeț, vesel), din tc. zevkli.

a lua în balon / în răspăr / în zeflemea expr. v. a lua împrejur

ZEFLEMEA s. 1. v. ironie. 2. v. batjocură.

ZEFLEMEA s. 1. ironie, persiflare, (rar) persiflaj, (fig.) împunsătură, înțepătură, pișcătură, șfichi, șfichiuitură. (O ~ cu adresă precisă.) 2. batjocură, derîdere, rîs, bătaie de joc, (livr.) deriziune, (înv.) batjoc, batjocoritură, (fam.) bășcălie. (Îl ia în ~.)