11 definiții pentru zoli (frământa)

din care

Explicative DEX

zoli [At: ANON. CAR. / V: (reg) zoi / Pzi: ~lesc, (reg) zol / E: zoale] 1-2 vt (Pop; c. i. rufe) A spăla (prost). 3 vt (Prc) A săpuni. 4 vt (Reg; îf zoi) A murdări. 5 vt (Fig) A mustra1. 6 vt (Pop; c. i. aluatul, pâinea etc.) A frământa (1). 7 vt (Trs; c. i. mămăligă) A amesteca (9). 8 vr (Reg; d. ființe) A se zbuciuma (2). 9 vr (Fig; Trs) A se strădui. 10 vt (Reg; c. i. oameni) A obosi. 11 vi (Reg; d. sugari) A suge cu putere. 12 vi (Buc) A ploua mărunt.

zoli vb. IV. 1 tr. (compl. indică rufe, haine etc.) A spăla (prost) cu leșie sau săpun. Mama Catinca, spălătoreasă, își zolește albiturile în balie (TEOD.). 2 tr. (pop.; compl. indică aluaturi) A frămînta. 3 refl. Fig. (reg.) A se strădui. Avea să se zolească cu oamenii care nu mai ieșeau la lucru, să-și vadă odată tumul bisericii celei nouă isprăvit (AGÂR.). • prez.ind. -esc. /<ucr. золити; cf.bg. золя <зола.

ZOLI2, zolesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. (Cu complementul «pîinea») A frămînta; a zolga. Ce gîndești, D-atîta pîine zolești? PĂSCULESCU, L. P. 159. 2. Fig. A osteni, a obosi pe cineva (muncindu-l, făcîndu-l să alerge).

ZOLI2, zolesc, vb. IV. 1. Tranz. A frămînta (pîinea). 2. Refl. A se trudi, a se osteni. – Din zoală.

ZOLIT2 adj. p. ZOLI2. 1 Frecat: fasole VIC.¶ 2 Făcut în grabă.

2) zolésc v. tr. (poate d. zolesc 1. V. zoală 2). Trans. Frămînt. V. refl. Mă frămînt, mă zbucĭum, mă sforțez: se zolea să-ĭ aducă mîncare. (Agrb. Înt. 132).

Ortografice DOOM

zoli (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolesc, imperf. 3 sg. zolea; conj. prez. 3 să zolească

zoli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolesc, imperf. 3 sg. zolea; conj. prez. 3 sg. și pl. zolească

Etimologice

ZOLI2, zolesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. (Cu complementul pîinea) A frămînta, a zolga. 2. A osteni, a obosi pe cineva [muncindu-l, făcîndu-l să alerge] (din zoală) [def. și DLRLC]

Sinonime

ZOLI vb. v. frământa, plămădi, spăla.

zoli vb. v. FRĂMÎNTA. PLĂMĂDI. SPĂLA.

Intrare: zoli (frământa)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zoli
  • zolire
  • zolit
  • zolitu‑
  • zolind
  • zolindu‑
singular plural
  • zolește
  • zoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zolesc
(să)
  • zolesc
  • zoleam
  • zolii
  • zolisem
a II-a (tu)
  • zolești
(să)
  • zolești
  • zoleai
  • zoliși
  • zoliseși
a III-a (el, ea)
  • zolește
(să)
  • zolească
  • zolea
  • zoli
  • zolise
plural I (noi)
  • zolim
(să)
  • zolim
  • zoleam
  • zolirăm
  • zoliserăm
  • zolisem
a II-a (voi)
  • zoliți
(să)
  • zoliți
  • zoleați
  • zolirăți
  • zoliserăți
  • zoliseți
a III-a (ei, ele)
  • zolesc
(să)
  • zolească
  • zoleau
  • zoli
  • zoliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zoli, zolescverb

  • 1. regional Cu complementul «pâinea»: frământa, plămădi, zolga. DLRLC
    • format_quote Ce gîndești, D-atîta pîine zolești? PĂSCULESCU, L. P. 159. DLRLC
  • 2. regional figurat A osteni, a obosi pe cineva (muncindu-l, făcându-l să alerge). DLRLC
etimologie:
  • zoală DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.