zugrav sm [At: ST. LEX. 75^r2/4 / V: (înv) zigr~, zogr~, (reg) ju~, (îvr) ~rău / A și: (îvr) zugrav / Pl: ~i / E: slv зографъ, ngr ζωγράφος] 1 (Înv) Pictor (de biserici). 2 (Dep) Pictor neînsemnat. 3 Lucrător calificat specializat în zugrăveală Si: (rar) spoitor, (pop) vopsitor.

zugrav s.m. 1 (constr.) Lucrător specializat în executarea lucrărilor de zugrăveală. 2 (înv.) Pictor (de biserici). Un zugrav venețian n-ar așterne pe pînză un chip mai dulce (DELAVR.). ♦ (deprec.) Pictor fără talent, neînsemnat. • acc. și zugrav, pl. -i. /<ngr. ζωγράφος.

ZUGRAV sm. 1 🔷 † Pictor: un ~ n’ar putea nicăieri să-și îmbogățească albumul mai mult ... decît în țările noastre ALECS.; ~ de biserici ¶ 2 ⊕ Cel ce zugrăvește pereții unei odăi cu desenuri ce imită tapetele: ~ de case ¶ 3 ⊕ ~ de firme, cel ce zugrăvește firme [ngr. ζωγράφος; comp. și vsl. zugrafŭ].

ZUGRAV, zugravi, s. m. 1. Lucrător specializat în executarea lucrărilor de zugrăveală. Să-mi spui cînd vrei să părăsești locuința, să trimit zugravi. DEMETRIUS, C. 56. 2. (Învechit) Pictor (în special de biserici). Palamon era cîntăreț, iar Gratie zugrav. GALACTION, O. I 212. Un zugrav venețian n-ar așterne pe pînză un chip mai dulce. DELAVRANCEA, O. II 101. La un zugrav foarte vestit, mergînd din întîmplare, Portretul meu îl comandai. ALEXANDRESCU, P. 170. – Accentuat și: (Mold.) zugrav. – Variantă: (învechit) zograf (ȚICHINDEAL, F. 115) s. m.

ZUGRAV, zugravi, s. m. 1. Lucrător specializat în executarea lucrărilor de zugrăveală. 2. (Înv.) Pictor (de biserici). – Ngr. zographos.

ZUGRAV ~i m. 1) Muncitor specializat în operații de zugrăveală. 2) înv. Pictor care zugrăvea pereții bisericilor. /<ngr. zoghráphos

zugrav m. pictor, în special de edificii. [Gr. mod. ZOGRÁPHOS, pictor (după natură)].

zugráv (vest) și zúgrav (est) m. (ngr. zográfos, vgr. -áphos, d. zóon, animal, și grápho; scriŭ; vsl. zugrafŭ. V. agiograf și caligraf). Pictor de o treaptă maĭ joasă și chear văpsitor: zugrav de bisericĭ, de firme, de odăĭ. L. V. și -áf și zográf.

zigrav sm vz zugrav

zugraf^[1] sm vz zugrav

zugrău sm vz zugrav

‡ZOGRAF = ZUGRAV.

ZOGRAF s. m. zugrav.

zograf-, V. zugrav-.

zugrav (desp. zu-grav) s. m., pl. zugravi

zugrav (zu-grav) s. m., pl. zugravi

zugrav s. m. (sil. -grav), pl. zugravi

zugrav s. m. (sil. -grav), pl. zugravi

zugrav

zugrav.

zugrav (-vi), s. m. – 1. Pictor. – 2. Lucrător care acoperă pereții cu o soluție colorată. – Var. înv. zugraf, zograf. Mr. zugraf. Mgr. ζωγράφος (Murnu 60; Bărbulescu, Arhiva, XXXIII, 47; Sandfeld 58), cf. sl. zografŭ, alb. zograf. – Der. zugrăvi, vb. (a picta; a reprezenta, a descrie; refl., a se imprima, a se tipări), din mgr. ζωγραφίζω; zugrăveală, s. f. (pictură; zugrăvire); zugrăvie (var. zugrăvitură), s. f. (înv., pictură), din ngr. ζωγραφία

ZOGRAF s. m. (Var., înv.) Zugrav. [def. și DLRLC]

ZUGRAF s. m. (Var., înv.) Zugrav.

Radu Zugravul (1740-1802), zugrav din Țara românească, fiul lui Mihai din Târgoviște. A participat la pictarea mai multor biserici (Brădet, Cerneți, Gura Văii-Bogdănești, Hălmagiu etc.), precum și a Bis. domnești de la Curtea de Argeș, unde a realizat ciclul sf. Filofteia. Caietul său de modele, întocmit după vechile picturi ale sec. 14, a fost folosit de zugravi până către 1870.

RADU ZUGRAVUL (1740-1802), zugrav de biserici, iconar și copist de manuscrise. Reprezintă ultima etapă a picturii medievale din Țara Românească (frescele bisericilor din Gura Văii, Brădet și Cornetu). Autorul unui „Caiet de modele” pentru zugravii de biserici.

ZUGRAV s. v. pictor.

ZUGRAV s. (rar) spoitor, (pop.) vopsitor. (E ~ de meserie.)

ZUGRAV s. (rar) spoitor, (pop.) vopsitor. (E ~ de meserie.)

zugrav s. v. PICTOR.