ZURLIU, -IE, zurlii, adj. (Fam.) Zvăpăiat, nebunatic; smintit. – Cf. tc. zorlu.

zurliu, ~ie a [At: LESNEA, VERS. 56 / Pl: ~ii / E: ns cf zuraliu, ngr ζουρλός] (Fam; d. oameni) 1 Dezechilibrat mintal Si: nebun. 2-3 (Pex) Zvăpăiat (1-2). 4 Zănatic.

zurliu, -ie adj. (fam.; despre oameni) Care este zvăpăiat, nebunatic; smintit. E cam prost crescută și cam zurlie (PRED.). ◊ (subst.) Zurliul, nebunul, se apucase a umbla în tîrg după muieri (E. BAR.). • pl. -ii. /cf. tc. zorlu „violent”.

ZURLIU, -IE, zurlii, adj. (Fam.) Zvăpăiat, nebunatic; smintit. – Cf. tc. zorlu.

ZURLIU, -IE, zurlii, adj. (Familiar) Zvăpăiat, nebunatic; neîntreg la minte, smintit, într-o ureche.

ZURLIU, -IE, zurlii, adj. (Fam.) Zvăpăiat, nebunatic; smintit. – Comp. tc. zoriu.

ZURLIU ~ie (~ii) fam. 1) Care nu stă locului nici un moment; fără astâmpăr; neastâmpărat; zburdalnic; zbanghiu^[1]. 2) Care și-a pierdut facultatea de a judeca normal; care și-a ieșit din minți; smintit; țicnit; trăsnit. /cf. turc. zorlu modificată

zurlíŭ, -íe adj. (turc. zorlú, viguros, violent. V. zor). Dun. Fam. Răpezit, apucat, zăpăcit.

zurliu (fam.) adj. m., f. zurlie; pl. m. și f. zurlii

zurliu (fam.) adj. m. f. zurlie; pl. m. și f. zurlii

zurliu adj. m., f. zurlie; pl. m. și f. zurlii

zurliu (-ie), adj. – Zăpăcit, nebunatic, smintit. – Mr. zurlu. Ngr. ζουρλος (Graur, BL, IV, 200), fără legătură cu țig. zuralo „robust” (Graur 195). La origine stă tc. zorlu „violent”, cf. zor.

zurliu, -ie zurlii adj. nebun

zuză adj. invar. v. zurliu.

ZURLIU adj. 1. v. zburdalnic. 2. v. smintit.

ZURLIU adj. 1. drăcos, neastîmpărat, nebun, nebunatic, sprințar, vioi, zăpăcit, zbînțuit, zburdalnic, zglobiu, zvăpăiat, zvînturat, zvînturatic, (pop.) zbanghiu, (reg.) sturlubatic, sturluibat, (prin Olt.) saitoc, (Transilv.) șulhetic, (înv.) zburdatic, zburdător. (Copil ~.) 2. aiurea, aiurit, bezmetic, descreierat, nebun, smintit, țicnit, zănatic, zăpăcit, (rar) dezmetic, (pop.) deșucheat, pălăvatic, silhui, (înv. și reg.) prilestit, (reg.) șucheat, tui, (Mold.) tuieș, zălud, zărghit, (înv.) turluliu, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) smucit, trăsnit, țăcănit. (Ce tip ~ !)