opțiuni
  • info

30 de definiții pentru zurui

din care

Explicative DEX

ZURUI, zurui,[1] vb. IV. Intranz. și tranz. A zornăi. [Prez. ind. și: zuruiesc. – Var.: zurăi vb. IV] – Zur + suf. -ui. modificată

  1. În original zuruiesc, ceea ce nu corespunde cu accentuarea și e identic cu varianta. — gall

zurui [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 29v/3 / V: (îvr) ~răi, (înv) zorăi, (reg) ~roi, zului, țu~ / Pzi: ~esc și zurui / E: zur + -ui] 1-3 vti A zăngăni (1-3). 7[1] vi (Trs; pex d. ceasuri) A suna. 8 vi (Pfm; d. ape curgătoare, ploaie, frunze sau alte elemente ale naturii) A murmura. 9 vi (Reg; d. fus) A sfârâi. 10 vi (Rar) A trosni1.

  1. Și în original, numerotare incorectă a sensurilor: 7 după 3 — LauraGellner

zurui vb. IV. 1 intr. (de obicei despre obiecte confecționate din metal, din sticlă etc. sau despre părți componente ale unor astfel de obiecte) A zornăi. Cătușele zuruiau ușor (SADOV.). 2 tr. A face să producă un zgomot caracteristic (adesea prelungit) prin lovirea, ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte de metal, de sticlă etc. Domnul... înaintă..., zuruind veriga cheilor prinsă în lanț (CE. PETR.). 3 intr. (pop.; fam.; despre ape curgătoare,ploaie, frunze sau alte elemente ale naturii) A murmura; a susura. Frunze uscate zuruie împrăștiate de vînt (REBR.). • prez.ind. zurui, -iesc. și (reg.) zurăi, zorăi vb. IV. /zur + -ui.

ZURUI (-uesc, -uiu) vb. tr. și intr. – ZORNĂI: deodată lanțurile zuruiră în fundul gropii DEM.; clopoțeii aninați de gurile hamurilor zuruiau vesel ALECS.; se așeză cu spatele la avocat, care zuruia vesel un purcoiu de napoleoni DLVR.; Întețit omătu ’n spulber bate zuruind în geamuri VLAH. [zur! comp. și ZURĂI].

ZURUI, zuruiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A zornăi. [Prez. ind. și: zurui. – Var.: zurăi vb. IV] – Zur + suf. -ui.

ZURUI, zuruiesc și zărui, vb. IV. Intranz. (Despre obiecte de sticlă sau de metal, mai ales despre monede și despre lanțuri) A zornăi. Încă o dată nechezară caii, zuruiră armele, răcniră voinicii și se zgudui pămîntul sub ropotele cailor. SADOVEANU, O. I 186. Jiletcă de dril năutiu... peste care zuruia un lanț de aur. DELAVRANCEA, la TDRG. Sălbaticul vodă e-n zale și-n fier și zalele-i zuruie crunte. COȘBUC, P. I 206. ◊ Tranz. Se oprise din mers, cu miinile înfundate în buzunările pantalonilor, zuruind în adîncul lor un mănunchi de chei sau un pumn de monede. C. PETRESCU, A. 289. Banii pe masă Tot să-i zuruiești, Tot să-i zîngănești. La TDRG. Un avocat renumit... zuruind o pilă de napoleoni, supăra prin nepăsarea lui. DELAVRANCEA, S. 123. – Variantă: zurăi (CREANGĂ, A. 41) vb. IV.

ZURUI, zuruiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A zornăi. [Var.: zurăi vb. IV] – Din zur.

A ZURUI ~iesc 1. intranz. (despre obiecte de metal sau de sticlă) A produce un zgomot specific la lovire, cădere sau rostogolire; a zdrăngăni; a zăngăni; a zornăi. 2. tranz. (obiecte de metal sau de sticlă) A face să producă un zgomot specific la lovire, cădere sau rostogolire; a zdrăngăni; a zăngăni; a zornăi. [Și zurui] /zur + suf. ~ui

zúruĭ, a -í v. intr. (d. zur și înrudit cu zornăĭ și cu ung. zörögni, a zurui). Fac zur-zur, zornăĭ: baniĭ zuruĭaŭ în buzunar, soldaților le zuruĭaŭ pinteniĭ.

ZURĂI vb. IV v. zurui.

ZURĂI vb. IV v. zurui.

ZURĂI vb. IV v. zurui.

țurui2 i vz zurui

zorăi v vz zurui

zului v vz zurui

zurăi v vz zurui

zuroi v vz zurui

zurăi vb. IV. v. zurui.

ȚURUI = ZURUI.

ZURĂI (-ăesc, -ăiu) vb. tr. și intr. = ZORNĂI [zur! comp. ZURUI].

ZURUITOR adj. verb. ZURUI. Care zurue: mă uitam strîmb la Vladec. cu tinicheaua sa zuruitoare GRIG..

ZURĂI vb. IV. v. zurui.

zurăì v. a face un sgomot de plesnire: bășica porcului s’o umflu și s’o zurăesc după ce s’o usca CR. [Onomatopee].

Ortografice DOOM

zurui (a ~) vb., ind. prez. 3 zuruie, imperf. 3 pl. zuruiau; conj. prez. 3 să zuruie

zurui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zurui[1], imperf. 3 sg. zuruia conj. prez. 3 să zuruie

  1. Este greșită forma indicată pentru ind. prez. 3 pl. Corect este (ei) zuruie — raduborza

zurui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zuruiesc / zuruie, imperf. 3 sg. zuruia; conj. prez. 3 sg. și pl. zuruiască / zuruie

zurăi vb., ind. prez. 1 sg. zurăiesc / zurăi, 3 sg. zurăiește / zurăie

zuruiu, -rue 3, -uiam 1 imp.

Sinonime

ZURUI vb. v. zornăi.

ZURUI vb. a zăngăni, a zornăi, (reg.) a zorzoi. (Lanțurile ~.)

Regionalisme / arhaisme

zuruí, zuruiesc, (dzurui), v.t. (reg.) A zornăi: „Dzurăiască-ți cioantele / Cum dzurăiesc carăle” (Țiplea, 1906: 471). – Din zur + suf. -ui (DLRM, DEX, MDA).

zurui, zuruiesc, (dzurui), vb. tranz. – (reg.) A zornăi: „Dzurăiască-ți cioantele / Cum dzurăiesc carăle. / Carăle cu cai domnești / Pă drumuri împărătești” (Țiplea, 1906: 471). – Din zur + suf. -ui (Scriban, DLRM, DEX, MDA).

Intrare: zurui
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zurui
  • zuruire
  • zuruit
  • zuruitu‑
  • zuruind
  • zuruindu‑
 singular plural
  • zuruie
  • zuruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zurui
 (să)
  • zurui
  • zuruiam
  • zuruii
  • zuruisem
a II-a (tu)
  • zurui
 (să)
  • zurui
  • zuruiai
  • zuruiși
  • zuruiseși
a III-a (el, ea)
  • zuruie
 (să)
  • zuruie
  • zuruia
  • zurui
  • zuruise
plural I (noi)
  • zuruim
 (să)
  • zuruim
  • zuruiam
  • zuruirăm
  • zuruiserăm
  • zuruisem
a II-a (voi)
  • zuruiți
 (să)
  • zuruiți
  • zuruiați
  • zuruirăți
  • zuruiserăți
  • zuruiseți
a III-a (ei, ele)
  • zuruie
 (să)
  • zuruie
  • zuruiau
  • zuruiră
  • zuruiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zurui
  • zuruire
  • zuruit
  • zuruitu‑
  • zuruind
  • zuruindu‑
 singular plural
  • zuruiește
  • zuruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zuruiesc
 (să)
  • zuruiesc
  • zuruiam
  • zuruii
  • zuruisem
a II-a (tu)
  • zuruiești
 (să)
  • zuruiești
  • zuruiai
  • zuruiși
  • zuruiseși
a III-a (el, ea)
  • zuruiește
 (să)
  • zuruiască
  • zuruia
  • zurui
  • zuruise
plural I (noi)
  • zuruim
 (să)
  • zuruim
  • zuruiam
  • zuruirăm
  • zuruiserăm
  • zuruisem
a II-a (voi)
  • zuruiți
 (să)
  • zuruiți
  • zuruiați
  • zuruirăți
  • zuruiserăți
  • zuruiseți
a III-a (ei, ele)
  • zuruiesc
 (să)
  • zuruiască
  • zuruiau
  • zuruiră
  • zuruiseră
zuroi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zului
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zorăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zurăi
  • zurăire
  • zurăit
  • zurăitu‑
  • zurăind
  • zurăindu‑
 singular plural
  • zurăiește
  • zurăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zurăiesc
 (să)
  • zurăiesc
  • zurăiam
  • zurăii
  • zurăisem
a II-a (tu)
  • zurăiești
 (să)
  • zurăiești
  • zurăiai
  • zurăiși
  • zurăiseși
a III-a (el, ea)
  • zurăiește
 (să)
  • zurăiască
  • zurăia
  • zurăi
  • zurăise
plural I (noi)
  • zurăim
 (să)
  • zurăim
  • zurăiam
  • zurăirăm
  • zurăiserăm
  • zurăisem
a II-a (voi)
  • zurăiți
 (să)
  • zurăiți
  • zurăiați
  • zurăirăți
  • zurăiserăți
  • zurăiseți
a III-a (ei, ele)
  • zurăiesc
 (să)
  • zurăiască
  • zurăiau
  • zurăiră
  • zurăiseră
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zurăi
  • zurăire
  • zurăit
  • zurăitu‑
  • zurăind
  • zurăindu‑
 singular plural
  • zurăie
  • zurăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zurăi
 (să)
  • zurăi
  • zurăiam
  • zurăii
  • zurăisem
a II-a (tu)
  • zurăi
 (să)
  • zurăi
  • zurăiai
  • zurăiși
  • zurăiseși
a III-a (el, ea)
  • zurăie
 (să)
  • zurăie
  • zurăia
  • zurăi
  • zurăise
plural I (noi)
  • zurăim
 (să)
  • zurăim
  • zurăiam
  • zurăirăm
  • zurăiserăm
  • zurăisem
a II-a (voi)
  • zurăiți
 (să)
  • zurăiți
  • zurăiați
  • zurăirăți
  • zurăiserăți
  • zurăiseți
a III-a (ei, ele)
  • zurăie
 (să)
  • zurăie
  • zurăiau
  • zurăiră
  • zurăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zurui, zuruiverb

  • 1. A produce (sau a face să producă) un zgomot specific la lovire, cădere sau rostogolire. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: zdrăngăni zăngăni zărnăit
    • format_quote Încă o dată nechezară caii, zuruiră armele, răcniră voinicii și se zgudui pămîntul sub ropotele cailor. SADOVEANU, O. I 186. DLRLC
    • format_quote Jiletcă de dril năutiu... peste care zuruia un lanț de aur. DELAVRANCEA, la TDRG. DLRLC
    • format_quote Sălbaticul vodă e-n zale și-n fier și zalele-i zuruie crunte. COȘBUC, P. I 206. DLRLC
    • format_quote Se oprise din mers, cu mîinile înfundate în buzunările pantalonilor, zuruind în adîncul lor un mănunchi de chei sau un pumn de monede. C. PETRESCU, A. 289. DLRLC
    • format_quote Banii pe masă Tot să-i zuruiești, Tot să-i zîngănești. La TDRG. DLRLC
    • format_quote Un avocat renumit... zuruind o pilă de napoleoni, supăra prin nepăsarea lui. DELAVRANCEA, S. 123. DLRLC
etimologie:
  • Zur + -ui. DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.