zvârlire sf [At: LB / S și: sv~ / Pl: ~ri / E: zvârli] (În concurență cu „azvârlire”) 1 Deplasare a unui obiect la o distanță oarecare în spațiu, printr-o mișcare bruscă și rapidă care i-o imprimă un stimul extern Si: aruncare, azvârlire, proiectare, propulsare, repezire, zvârlitură (1), (rar) zvârlet (1), zvârlit (1). 2 Deplasare în afară, printr-o mișcare bruscă și rapidă Si: eliminare, zvârlit (2). 3 Deșertare a unui lichid cu o mișcare rapidă. 4 Privire fugară aruncată cuiva. 5 Rostire în treacăt a unor cuvinte sau fraze. 6 Îndepărtare printr-o mișcare bruscă a unor obiecte considerate nefolositoare, inutile sau dăunătoare Si: aruncare, azvârlire, lepădare, (înv) scuturare. 7 Presărare. 8 (Pex) Împrăștiere. 9 Cheltuire a banilor fără discernământ Si: irosire, împrăștiere, prăpădire, risipire, (îvr) prădare. 10 Mișcare bruscă a corpului. 11 (Înv) Zvârlitură (4). 12 Aruncare asupra cuiva cu ceva (pentru a-l lovi sau a-l alunga). 13 Pornire cu avânt.

svârlire sf vz zvârlire

zvîrlire s.f. Acțiunea de a (se) zvîrli și rezultatul ei; zvîrlitură. • pl. -i. /v. zvîrli.

ZVÎRLIRE s. f. Acțiunea de a zvîrli; aruncare.

ZVÎRLIRE s. f. Acțiunea de a (se) zvîrli.

zvârlire s. f., g.-d. art. zvârlirii; pl. zvârliri

zvârlire s. f., g.-d. art. zvârlirii; pl. zvârliri

zvârlire s. f., g.-d. art. svârlirii; pl. zvârliri

ZVÂRLIRE s. 1. v. aruncare. 2. v. proiectare. 3. v. cheltuire.

ZVÎRLIRE s. 1. aruncare, azvîrlire, lepădare. (~ unei sticle sparte.) 2. aruncare, azvîrlire, proiectare, propulsare, propulsie. (~ unui obiect în spațiu.) 3. aruncare, azvîrlire, cheltuire, irosire, risipire, (reg.) părăduire, (fig.) păpare, tocare, tocat. (~ banilor pe fleacuri.)