zăpușit, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (îvr) zăbu~ / Pl: ~iți, ~e / E: zăpuși] 1 (Îrg; d. ființe, mai ales d. oameni) Înfierbântat. 2 (Îrg; d. ființe, mai ales d. oameni) (Pex) Sufocat (1). 3 (D. aerul din atmosferă, dintr-o încăpere etc.) Sufocant (1).

zăpușit, -ă adj. (pop.) 1 (despre ființe, mai ales despre oameni) Care este înăbușit, sufocat de căldură. 2 (despre aerul dintr-o încăpere, din atmosferă etc.) Care este înăbușitor (din cauza căldurii), sufocant. Năduhul greu și zăpușit al dormitoarelor (DELAVR.). • pl. -ți, -te. /v. zăpuși.

ZĂPUȘIT, -Ă, zăpușiți, -te, adj. 1. Înăbușit, sufocat de căldură. [Stejarul și plopul] se unise ca să fie, în pustiu, lăcaș milostiv al paserilor cerului, umbrar răcoritor al turmelor zăpușite, adăpost binecuvîntat al călătorului obosit. ODOBESCU, S. I 166. 2. Înăbușitor (de zăpușeală), sufocant, zăpușitor. Năduhul greu și zăpușit al dormitoarelor. DELAVRANCEA, la TDRG.

ZĂPUȘIT, -Ă, zăpușiți, -te, adj. 1. Înnăbușit, sufocat de căldură. 2. Înnăbușitor (din cauza căldurii), sufocant, zăpușitor. Năduhul greu și zăpușit al dormitoarelor (DELAVRANCEA). – V. zăpuși.

zăbușit, ~ă a vz zăpușit

ZĂPUȘIT adj. v. arzător, canicular, dogoritor, fierbinte, înăbușitor, sufocant, sugrumător, torid, tropical, zăpușitor.

zăpușit adj. v. ARZĂTOR. CANICULAR. DOGORITOR. FIERBINTE. ÎNĂBUȘITOR. SUFOCANT. SUGRUMĂTOR. TORID. TROPICAL. ZĂPUȘITOR.