8 definiții pentru îmbrânceală

Explicative DEX

ÎMBRÂNCEALĂ, îmbrânceli, s. f. Faptul de a (se) îmbrânci.Îmbrânci + suf. -eală.

ÎMBRÂNCEALĂ, îmbrânceli, s. f. Faptul de a (se) îmbrânci.Îmbrânci + suf. -eală.

îmbrâncea sf [At: SLAVICI, N. II, 326 / Pl: ~eli / E: îmbrânci + -eală] 1-2 Îmbrâncire (1-2).

ÎMBRÎNCEALĂ, îmbrînceli, s. f. Faptul de a (se) îmbrînci. Eu nu voiam s-o las, ea nu se lăsa și-n îmbrînceala asta a luat portofelul de la mine. SLAVICI, O. I 374.

Ortografice DOOM

îmbrâncea s. f., g.-d. art. îmbrâncelii; pl. îmbrânceli

îmbrâncea s. f., g.-d. art. îmbrâncelii; pl. îmbrânceli

îmbrâncea s. f., g.-d. art. îmbrâncelii; pl. îmbrânceli

Sinonime

ÎMBRÂNCEA s. 1. v. îmbrâncire. 2. v. îmbrâncitură.

ÎMBRÎNCEA s. 1. ghiontire, îmboldire, îmbrîncire, îmbrîncitură, împingere, înghionteală, înghiontire, (reg.) înghioldeală, înghioldire. 2. brînci, ghiont, izbitură, îmbrîncitură, împinsătură, (reg.) ghiold, ștos, (Mold.) bleandă, dupac, (Ban.) poancă, (prin Olt. și Munt.) potîrnog.

Intrare: îmbrânceală
îmbrânceală substantiv feminin
substantiv feminin (F57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbrâncea
  • ‑mbrâncea
  • îmbrânceala
  • ‑mbrânceala
plural
  • îmbrânceli
  • ‑mbrânceli
  • îmbrâncelile
  • ‑mbrâncelile
genitiv-dativ singular
  • îmbrânceli
  • ‑mbrânceli
  • îmbrâncelii
  • ‑mbrâncelii
plural
  • îmbrânceli
  • ‑mbrânceli
  • îmbrâncelilor
  • ‑mbrâncelilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmbrâncea, îmbrâncelisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a (se) îmbrânci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Eu nu voiam s-o las, ea nu se lăsa și-n îmbrînceala asta a luat portofelul de la mine. SLAVICI, O. I 374. DLRLC
etimologie:
  • Îmbrânci + -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.