8 definiții pentru îmbucătățire
Explicative DEX
ÎMBUCĂTĂȚIRE, îmbucătățiri, s. f. Acțiunea de a îmbucătăți. – V. îmbucătăți.
ÎMBUCĂTĂȚIRE, îmbucătățiri, s. f. Acțiunea de a îmbucătăți. – V. îmbucătăți.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
îmbucătățire sf [At: CONTEMP., 1949, nr. 126, 13/5 / Pl: ~ri / E: îmbucătăți] Tăiere a ceva în bucăți Si: fragmentare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBUCĂTĂȚIRE, îmbucătățiri, s. f. Acțiunea de a îmbucătăți; fig. destrămare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
îmbucătățire (înv.) s. f., g.-d. art. îmbucătățirii; pl. îmbucătățiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
îmbucătățire (înv.) s. f., g.-d. art. îmbucătățirii; pl. îmbucătățiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
îmbucătățire s. f., g.-d. art. îmbucătățirii; pl. îmbucătățiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
ÎMBUCĂTĂȚIRE s. v. împărțire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎMBUCĂTĂȚIRE s. dividere, divizare, diviziune, fracționare, fragmentare, împărțire, secționare, segmentare, tăiat, tăiere, (rar) segmentație. (~ unui întreg.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
îmbucătățire, îmbucătățirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a îmbucătăți. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: împărțire
- 1.1. Destrămare. DLRLCsinonime: destrămare
-
etimologie:
- îmbucătăți DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.