8 definiții pentru îmbujorat
Explicative DEX
ÎMBUJORAT, -Ă, îmbujorați, -te, adj. (Despre obraji) Roșu, aprins (ca bujorul); (despre oameni) care are obrajii roșii; aprins2. – V. îmbujora.
ÎMBUJORAT, -Ă, îmbujorați, -te, adj. (Despre obraji) Roșu, aprins (ca bujorul); (despre oameni) care are obrajii roșii; aprins2. – V. îmbujora.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
îmbujorat, ~ă a [At: ANON. CAR. / V: ~boj~ / Pl: ~ați, ~e / E: îmbujora] 1 Care se face roșu ca bujorul (1) Si: rumen. 2 (Spc; d. obrajii cuiva) Aprinși.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBUJORAT, -Ă, îmbujorați, -te, adj. (Despre obraji, p. ext. despre persoane, uneori determinat prin «la față», «la chip») Roșu ca bujorul; înroșit, aprins. Se pleca și culegea flori. Le apropia de gură, își mîngîia obrazul îmbujorat cu ele. SADOVEANU, O. VIII 13. Lia a sărit voioasă în picioare, cu obrajii îmbujorați. C. PETRESCU, S. 164. Peste cîteva clipe dădu buzna pe ușă înlăuntru o fetiță de vreo cinci ani, îmbujorată și bosumflată. REBREANU, R. II 65. Cu fața-mbujorată, A răsărit dintr-un tufiș Și rîde-acum mirată. COȘBUC, P. I 107.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
îmbujorat a. rumen ca un bujor: față îmbujorată.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îmbojorat, ~ă a vz îmbujorat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUJORAT, ÎMBUJORAT adj. p. (ÎM)BUJORA. Roșit (la față) ca bujorul: cu obrajii bujorați de palme {~(I.-GH.)~}
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Sinonime
ÎMBUJORAT adj. împurpurat, înroșit, roșu, rumen, rumenit, (livr.) rubicond, (rar) roșit, (fig.) aprins, înflorit. (Cu obrajii ~ți.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎMBUJORAT adj. împurpurat, înroșit, roșu, rumen, rumenit, (livr.) rubicond, (rar) roșit, (fig.) aprins, înflorit. (Cu obrajii ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
îmbujorat, îmbujoratăadjectiv
- 1. (Despre obraji) Roșu, aprins (ca bujorul); (despre oameni) care are obrajii roșii; aprins (4.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Se pleca și culegea flori. Le apropia de gură, își mîngîia obrazul îmbujorat cu ele. SADOVEANU, O. VIII 13. DLRLC
- Lia a sărit voioasă în picioare, cu obrajii îmbujorați. C. PETRESCU, S. 164. DLRLC
- Peste cîteva clipe dădu buzna pe ușă înlăuntru o fetiță de vreo cinci ani, îmbujorată și bosumflată. REBREANU, R. II 65. DLRLC
- Cu fața-mbujorată, A răsărit dintr-un tufiș Și rîde-acum mirată. COȘBUC, P. I 107. DLRLC
-
etimologie:
- îmbujora DEX '98 DEX '09