împlinire sf [At: CALENDARIU (1814) 1/9 / Pl: ~ri / E: împlini] 1 (Înv) Umplere a unui gol Si: împlineală (1), împlinit¹ (1). 2 (Înv) Umplere a unui recipient Si: împlineală (2), împlinit¹ (2). 3 Lichidare a unei lipse Si: împlineală, împlinit¹ (3). 4 (Imp) Înlocuire. 5 (Imp) Compensare. 6 (Înv) Completare a locurilor neocupate Si: împlineală (6), împlinit¹ (6). 7 Ajungere la numărul cerut Si: împlineală (7), împlinit¹ (7). 8 Completare a unei fracții până când devine număr întreg Si: împlineală (8), împlinit¹ (8). 9 Atingere a unei anumite vârste Si: împlineală (9), împlinit¹ (9). 10 Trecere a vremii până la un anumit termen dat Si: împlineală (10), împlinit¹ (10). 11 Îngrășare. 12 Achitare a unei datorii Si: împlineală (12), împlinit¹ (12). 13 (Înv) Executare a unui datornic Si: împlineală, împlinit¹ (13). 14 Ducere la bun sfârșit a unei însărcinări, a unei misiuni Si: împlineală (14), împlinit¹ (14). 15 (Înv) Completare a unui formular Si: împlineală (15), împlinit¹ (15). 16 Îndeplinire a unei dorințe, a unui vis Si: împlineală (16), împlinit¹ (16). 17 Realizare a unui scop propus Si: împlineală (17), împlinit¹ (17). 18 Satisfacere a capriciilor cuiva Si: împlineală (18), împlinit¹ (18). 19 Îndestulare a nevoilor cuiva Si: împlineală (19), împlinit¹ (19). 20 Respectare a unei promisiuni Si: împlineală (20), împlinit¹ (20). 21 Respectare a unei legi, a unei dispoziții Si: împlineală (21), împlinit¹ (21). 22 Supunere la o poruncă Si: împlineală (22), împlinit¹ (22). 23 Îndeplinire a funcției de... Si: împlineală (23), împlinit¹ (23). 24 Executare a unei condamnări Si: împlineală (24), împlinit¹ (24). 25 Îndeplinire a unei formalități Si: împlineală (25), împlinit¹ (25). 26 (Înv; pex) Încheiere a unei acțiuni Si: împlineală (26), împlinit¹ (26). 27 (Înv; pex) Faptă.

ÎMPLINIRE, împliniri, s. f. Acțiunea de a (se) împlini și rezultatul ei. 1. Umplere, completare (a unui gol, a unei lipse). Nu este permis pentru împlinirea numărului silabelor a proceda astfel. MACEDONSKI, O. IV 62. 2. Expirare a unui anumit termen. 3. Îndeplinire, realizare, executare. Inima plecată la a legii împlinire, Să nu fi fost tulburată de-a patimilor pornire. CONACHI, P. 266. 4. (Învechit) Încasare (cu forța) a unei datorii. Agenții de împlinire au tantiemele lor. EMINESCU, N. 155. Pe atunci se lua zeciuială de la împlinirile de bani. GHICA, S. 38.

împlinire f. acțiune de a împlini: 1. realizare; 2. execuțiune.

împliníre f. Acțiunea de a saŭ de a se împlini. Execuțiune. Realizare.

împlinire s. f., g.-d. art. împlinirii; pl. împliniri

împlinire s. f., g.-d. art. împlinirii; pl. împliniri

împlinire s. f., g.-d. art. împlinirii; pl. împliniri

ÎMPLINIRE s. 1. completare. 2. îngrășare. 3. executare. 4. v. îndeplinire.

ÎMPLINIRE s. 1. completare, întregire, rotunjire, (livr.) complinire. (~ sumei pînă la...) 2. îngrășare, îngrășat, rotunjire. (~ unei persoane.) 3. efectuare, executare, execuție, facere, îndeplinire, înfăptuire, realizare, săvîrșire, (înv.) săvîrșit. (~ unei lucrări.) 4. îndeplinire, realizare, satisfacere, (rar) satisfacție. (~ dorinței cuiva.)

Împlinire ≠ neîmplinire