împrejurare sf [At: MARCOVICI, D. 16 / V: (înv) ~egiu~ / Pl: ~rări / E: împrejura] 1 Cuprindere din toate părțile. 2 Învelire de jur-împrejur. 3 Încingere la brâu cu ceva. 4 (Înv) Împresurare. 5 (Înv) Împrejurime. 6 Situație în care se află cineva Si: circumstanță, întâmplare, ocazie. 7 (Îlav) După ~rări Potrivit situației. 8 (Îal) De la caz la caz. 9 (Înv) Asediu.

ÎMPREJURARE, împrejurări, s. f. 1. Situație în care se află cineva sau ceva, circumstanță; întîmplare. Rog să fiu iertat, dacă aceste două împrejurări mi se par deosebit de ciudate. SADOVEANU, Z. C. 282. Ce-mprejurare Grabnică te face, Vlade, să mă chemi așa tîrziu? DAVILA, V. V. 151. Cum sînteți dumneavoastră bărbații! Vă pricepeți la împrejurările mari, și la ale mici vă pierdeți cumpătul și rostul. CARAGIALE, P. 118. Am acolo un hambar plin cu posmagi; ia așa, pentru împrejurări grele. CREANGĂ, P. 330. ◊ Loc. adv. După împrejurări = de la caz la caz, potrivit situației. Era unul dintr-acei oameni, din norocire rari, adevărați cameleoni ai societății care-și prefac sufletul și portul după vreme și împrejurări. NEGRUZZI, S. I 71. 2. (Învechit) Perimetru. În scurt, toată această mărime de zidire, a căriia împrejurarea este ca de 240 stînjini, este toată de marmură. GOLESCU, Î. 124.

ÎMPREJURARE ~ări f. Situație în care are loc un eveniment oarecare; circumstanță. O ~ nimerită. ◊ După ~ări în concordanță cu situația. [G.-D. împrejurării] /v. a împrejura

Împrejurare f. circumstanță: împrejurările vieții.

împrejuráre f., pl. ărĭ (d. împrejur). Circumstanță.

împrejurare s. f., g.-d. art. împrejurării; pl. împrejurări

împrejurare s. f., g.-d. art. împrejurării; pl. împrejurări

împrejurare s. f., g.-d. art. împrejurării; pl. împrejurări

AMICUS CERTUS IN RE INCERTA CERNITUR (lat.) prietenul sigur se cunoaște într-o împrejurare nesigură – Cicero, „De amicitia”, 17, 64, Ennius, „Fragmenta scenica”, 296. În românește îi corespunde proverbului: prietenul adevărat la nevoie se cunoaște.

ÎMPREJURARE s. v. circumferință, perimetru.

ÎMPREJURARE s. 1. v. situație. 2. circumstanță, ipostază, moment, ocazie, prilej, situație. (O ~ nimerită.) 3. (la pl.) v. vremuri. 4. întâmplare, ocazie, prilej. (~ a făcut ca...)

ÎMPREJURARE s. 1. caz, circumstanță, condiție, conjunctură, ipostază, postură, poziție, situație, stare, (înv.) încunjurare, peristas, prilejire, stat, împrejur-stare, (fig.) context. (În această ~ poate acționa.) 2. circumstanță, ipostază, moment, ocazie, prilej, situație. (O ~ nimerită.) 3. (la pl.) circumstanțe (pl.), conjunctură, timpuri (pl.), vremuri (pl.). (~ile erau foarte grele.) 4. întîmplare, ocazie, prilej. (~ a făcut ca...)

împrejurare s. v. CIRCUMFERINȚĂ. PERIMETRU.