opțiuni
  • info

9 definiții pentru împuținare

Explicative DEX

ÎMPUȚINARE, împuținări, s. f. Faptul de a se împuțina; reducere, micșorare, descreștere, diminuare, scădere. – V. împuțina.

ÎMPUȚINARE, împuținări, s. f. Faptul de a se împuțina; reducere, micșorare, descreștere, diminuare, scădere. – V. împuțina.

împuținare sf [At: (a. 1815) URICARIUL I, 228 / Pl: ~nări / E: împuțina] 1 Reducere a numărului Si: împuținat1 (1). 2 Reducere a cantității Si: împuținat1 (2). 3 Reducere a dimensiunilor Si: împuținat1 (3). 4 (Spc) Reducere a forței fizice Si: împuținat1 (4). 5 (Spc) Slăbire. 6 (Fig) Descurajare. 7 (Fig) Înfricoșare.

ÎMPUȚINARE s. f. Acțiunea de a se împuțina; scădere, diminuare, reducere. Orice împuținare a libertății în om este o împuținare de ființa sa, o degradare. BOLINTINEANU, O. 255.

Ortografice DOOM

împuținare s. f., g.-d. art. împuținării; pl. împuținări

împuținare s. f., g.-d. art. împuținării; pl. împuținări

împuținare s. f., g.-d. art. împuținării; pl. împuținări

Sinonime

ÎMPUȚINARE s. v. reducere.

ÎMPUȚINARE s. descreștere, diminuare, micșorare, reducere, scădere, (înv.) puținare. (~ numărului de...)

Antonime

Împuținare ≠ înmulțire

Intrare: împuținare
împuținare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împuținare
  • ‑mpuținare
  • împuținarea
  • ‑mpuținarea
plural
  • împuținări
  • ‑mpuținări
  • împuținările
  • ‑mpuținările
genitiv-dativ singular
  • împuținări
  • ‑mpuținări
  • împuținării
  • ‑mpuținării
plural
  • împuținări
  • ‑mpuținări
  • împuținărilor
  • ‑mpuținărilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împuținare, împuținărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi împuțina DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.