opțiuni
  • info

15 definiții pentru împăciui

din care

Explicative DEX

ÎMPĂCIUI, împăciuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A convinge pe cineva să facă pace sau a face pace cu cineva; a (se) împăca (1). [Pr.: -ciu-i-] – În + pace + suf. -ui.

ÎMPĂCIUI, împăciuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A convinge pe cineva să facă pace sau a face pace cu cineva; a (se) împăca (1). [Pr.: -ciu-i-] – În + pace + suf. -ui.

împăciui vtrr [At: DIONISIE, C. 163 / V: (înv) păciui / Pzi: ~esc / E: în- + păciui] 1-2 (A convinge pe cineva să facă pace sau) a face pace cu cineva Si: (îvr) a împăcălui (1-2), (îrg) a împăcelui (1-2), a păciui (1-2).

ÎMPĂCIUI, împăciuiesc, vb. IV. Tranz. (Azi rar) A convinge să facă pace, a împăca. V. pacifica. Eu lumea o împăciuiesc și o învrăjbez (Condeiul). GOROVEI, C. 98. ◊ Refl. El se gîndi a se împăciui cu dușmanii săi. BĂLCESCU, O. II 276. ◊ Refl. reciproc. Hai! frate să ne cinstim Și să ne împăciuim. ANT. LIT. POP. I 347.

A ÎMPĂCIUI ~ iesc tranz. rar A face să se împăciuiască. [Sil. -ciu-i] /în + pace + suf. ~ui

A SE ÎMPĂCIUI mă ~iesc intranz. rar (persoane sau colectivități) A restabili raporturile de prietenie (cu cineva); a face pace; a se împăca. /în + pace + suf. ~ui

împăciuì v. a restabili pacea (între două persoane).

împăcĭuĭésc v. tr. (d. pace). Împac, conciliez, restabilesc pacea: a împăcĭui doĭ oamenĭ, lucrurile. – Vechĭ împăceluĭesc.

Ortografice DOOM

împăciui (a ~) (rar) (desp. -ciu-i) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăciuiesc, 3 sg. împăciuiește, imperf. 1 împăciuiam; conj. prez. 1 sg. să împăciuiesc, 3 să împăciuiască

împăciui (a ~) (rar) (-ciu-i) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăciuiesc, imperf. 3 sg. împăciuia; conj. prez. 3 să împăciuiască

împăciui vb. (sil. -ciu-i), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăciuiesc, imperf. 3 sg. împăciuia; conj. prez. 3 sg. și pl. împăciuiască

împăciui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăciuiesc, conj. împăciuiască)

împăciuesc.

Sinonime

ÎMPĂCIUI vb. v. împăca.

împăciui vb. v. ÎMPĂCA.

Regionalisme / arhaisme

împăciuí, v.t.r. (rar) A (se) împăca: „...sistănd procesul ce a curs între dânșii, s-au împăciuit înaintea sedriei...” (Mihaly, 1900: 743; dipl. 307). – Din în + pace (< lat. pax, pacis) + suf. -ui (Scriban, DEX).

Intrare: împăciui
  • silabație: -ciu-i info
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împăciui
  • ‑mpăciui
  • împăciuire
  • ‑mpăciuire
  • împăciuit
  • ‑mpăciuit
  • împăciuitu‑
  • ‑mpăciuitu‑
  • împăciuind
  • ‑mpăciuind
  • împăciuindu‑
  • ‑mpăciuindu‑
 singular plural
  • împăciuiește
  • ‑mpăciuiește
  • împăciuiți
  • ‑mpăciuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împăciuiesc
  • ‑mpăciuiesc
 (să)
  • împăciuiesc
  • ‑mpăciuiesc
  • împăciuiam
  • ‑mpăciuiam
  • împăciuii
  • ‑mpăciuii
  • împăciuisem
  • ‑mpăciuisem
a II-a (tu)
  • împăciuiești
  • ‑mpăciuiești
 (să)
  • împăciuiești
  • ‑mpăciuiești
  • împăciuiai
  • ‑mpăciuiai
  • împăciuiși
  • ‑mpăciuiși
  • împăciuiseși
  • ‑mpăciuiseși
a III-a (el, ea)
  • împăciuiește
  • ‑mpăciuiește
 (să)
  • împăciuiască
  • ‑mpăciuiască
  • împăciuia
  • ‑mpăciuia
  • împăciui
  • ‑mpăciui
  • împăciuise
  • ‑mpăciuise
plural I (noi)
  • împăciuim
  • ‑mpăciuim
 (să)
  • împăciuim
  • ‑mpăciuim
  • împăciuiam
  • ‑mpăciuiam
  • împăciuirăm
  • ‑mpăciuirăm
  • împăciuiserăm
  • ‑mpăciuiserăm
  • împăciuisem
  • ‑mpăciuisem
a II-a (voi)
  • împăciuiți
  • ‑mpăciuiți
 (să)
  • împăciuiți
  • ‑mpăciuiți
  • împăciuiați
  • ‑mpăciuiați
  • împăciuirăți
  • ‑mpăciuirăți
  • împăciuiserăți
  • ‑mpăciuiserăți
  • împăciuiseți
  • ‑mpăciuiseți
a III-a (ei, ele)
  • împăciuiesc
  • ‑mpăciuiesc
 (să)
  • împăciuiască
  • ‑mpăciuiască
  • împăciuiau
  • ‑mpăciuiau
  • împăciuiră
  • ‑mpăciuiră
  • împăciuiseră
  • ‑mpăciuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împăciui, împăciuiescverb

  • 1. rar A convinge pe cineva să facă pace sau a face pace cu cineva; a (se) împăca (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: împăca
    • format_quote Eu lumea o împăciuiesc și o învrăjbez (Condeiul). GOROVEI, C. 98. DLRLC
    • format_quote El se gîndi a se împăciui cu dușmanii săi. BĂLCESCU, O. II 276. DLRLC
    • format_quote Hai! frate să ne cinstim Și să ne împăciuim. ANT. LIT. POP. I 347. DLRLC
etimologie:
  • În + pace + -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.