înaintare sf [At: GORJAN, H. IV, 66/120 / V: (înv) ~tIre / S și: înn~ / Pl: ~tări / E: înainta] 1 Avansare în spațiu. 2 Extindere în spațiu. 3 Progresare. 4 (Fig) Avansare în timp. 5 Funcționare prea rapidă a ceasurilor. 6-7 (Rar) Impulsionare a (dezvoltării sau) a progresului cuiva sau a cevaț. 8 Ridicare a unei persoane într-o funcție mai importantă. 9 Obținere a unei funcții mai înalte. 10 (Fig) Expediere. 11- 12 (Expediere sau) prezentare celor în drept a unui act, a unei petiții, a unei lucrări administrative. 13 Exprimare a unei opinii. 14 (Înv) Avansare a unei sume de bani 15 @(Fig; îs) ~ în vârstă Îmbătrânire.

ÎNAINTARE, înaintări, s. f. Acțiunea de a înainta și rezultatul ei. 1. Mișcare înainte. Rînduind oastea și tot alaiul, dădu poruncă de înaintare spre Iași. SADOVEANU, O. VII 154. ♦ (Sport, concretizat) Totalitatea înaintașilor¹ (2). Înaintarea unei echipe de fotbal este compusă din cinci jucători. 2. Avansare (într-o funcție, într-o demnitate). Inspectorul, în fața căruia tremura toată dăscălimea, îi oferea o înaintare. REBREANU, I. 82. Trebuie... să nu piarză vechimea pentru înaintarea la general de brigadă. CARAGIALE, O. VII 6. 3. (Învechit) Dezvoltare, progres, propășire. Foloasele ce dă literatura la înaintarea civilizației au fost simțite de toate națiile, în toate veacurile. BOLLIAC, O. 47.

ÎNAINTARE ~ări f. 1) v. A ÎNAINTA. 2) sport Totalitate a înaintașilor unei echipe (de fotbal, de rugbi etc.). 3) înv. Mers înainte; propășire; progres. /v. a înainta

înaintare f. acțiunea de a înainta: 1. mers înainte; 2. promoțiune; 3. progres: pe calea înaintării AL.

înaintáre f. Acțiunea de a înainta. Promoțiune, înălțare în grad: înaintărĭ în armată. Progres.

înaintire sf vz înaintare

înaintare (desp. -na-in-) s. f., g.-d. art. înaintării; pl. înaintări

înaintare (-na-in-) s. f., g.-d. art. înaintării; pl. înaintări

înaintare s. f., g.-d. art. înaintării; pl. înaintări

REZISTENȚĂ LA ÎNAINTARE, forță care acționează asupra unui corp aflat în mișcare relativă față de aerul atmosferic, în sens opus deplasării, proporțională cu densitatea aerului, cu pătratul vitezei relative a corpului, cu suprafața caracteristică de referință a acestuia și cu coeficientul de rezistență la înaintare care depinde de forma corpului și orientarea sa față de direcția de zbor ale aeronavelor pe măsură ce viteza lor crește. Rezistența aerodinamică contribuie la reducerea vitezei de coborâre în vederea aterizării unei aeronave sau a unei părți recuperate a acesteia.

înaintare s. f. sg. (glum.) sâni de femeie mari / frumoși.

a băga la înaintare expr. a pune pe cineva să facă ceva în locul tău.

ÎNAINTARE s. 1. avansare. (~ în spațiu.) 2. v. predare. 3. v. expediere. 4. v. promovare. 5. v. progres. 6. v. atac.

ÎNAINTARE s. 1. avansare. (~ în spațiu.) 2. depunere, înmînare, predare, prezentare, remitere, transmitere, (înv.) paradosire, paradosit. (~ situației solicitate.) 3. expediere, trimitere. (~ unei cereri.) 4. avansare, înălțare, promovare, ridicare, (înv.) provivasire, (fig.) ascensiune. (~ în grad, în funcție.) 5. dezvoltare, evoluție, progres, propășire, mers-înainte, (pop.) ridicare, săltare, (înv.) pricopsire, progresie, prohorisire, (fig.) creștere. (~ societății, a omenirii.)