încasare sf [At: DA ms / V: (iuz) in~ / Pl: ~sări / E: încasa] 1-3 Primire a unei sume de bani (în schimbul unei polițe) (al unui certificat bancar sau) ca urmare a retragerii dintr-un cont Si: încasat¹ (1-3). 4 (Pex) Primire a unor bani Si: încasat¹ (4). 5 (Fam; fig) Primire a unor lovituri Si: încasat¹ (5).

ÎNCASARE, încasări, s. f. Acțiunea de a încasa; (concretizat) suma încasată.

ÎNCASARE s.f. Acțiunea de a încasa și rezultatul ei. [< încasa].

ÎNCASARE s. f. acțiunea de încasare; suma încasată. (< încasa)

ÎNCASARE ~ări f. 1) v. A ÎNCASA. 2) Sumă încasată într-o perioadă de timp. ~ a unor drepturi bănești. /v. a încasa

incasare sf vz încasare

încasare s. f., g.-d. art. încasării; pl. încasări

încasare s. f., g.-d. art. încasării; pl. încasări

încasare s. f., g.-d. art. încasării; pl. încasări

ÎNCASARE s. 1. luare, primire. (După ~ retribuției.) 2. primire, ridicare. (~ unor drepturi bănești.) 3. scoatere. (~ banilor din bancă.) 4. v. percepere.

ÎNCASARE s. 1. luare, primire. (După ~ retribuției.) 2. primire, ridicare. (~ unor drepturi bănești.) 3. scoatere. (~ banilor din bancă.) 4. percepere, strîngere, strîns. (~ taxelor.)