încetare sf [At: DOSOFTEI, PS. 57 / Pl: ~tări / E: înceta] 1 Liniștire a fenomenelor naturii. 2 Dispariție a durerii. 3 (Șfg) Potolire. 4 Oprire a unei acțiuni. 5 Întrerupere a activității. 6 Încetinire a mișcării. 7 (Ccr) Sfârșit. 8 (Îlav) Fără ~ Necontenit. 9 (Îls) ~ din viață Deces.

ÎNCETARE s. f. Acțiunea de a înceta și rezultatul ei; oprire, întrerupere; sfîrșit. Încetarea ofensivei. ◊ Loc. adv. Fără (de) încetare = necontenit, neîncetat, iară întrerupere. Filozofii progresiști ruși combăteau, fără încetare, cosmopolitismul claselor stăpînitoare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2802. Toate... se prefac făr’de-ncetare. CONACHI, P. 266. ◊ Expr. Încetare din viață = moarte, deces.

ÎNCETARE f. v. A ÎNCETA. ◊ Fără (de) ~ încontinuu. ~ din viață moarte. /v. a înceta

încetare f. acțiunea de a înceta și rezultatul ei: întrerupere.

încetáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a înceta, sfîrșit: încetare din viață (moarte), încetare de plățĭ în comerciŭ (faliment), încetare de ostilitățĭ (armistițiŭ saŭ pace). Fără încetare, continuŭ, perpetuŭ, mereŭ.

încetare s. f., g.-d. art. încetării

încetare s. f., g.-d. art. încetării

încetare s. f., g.-d. art. încetării

ÎNCETÁRE (< înceta) s. f. Acțiunea de a înceta; întrerupere; oprire; sfârșit. ◊ Î. din viață = deces, moarte. (Dr.) Î. a procesului penal = oprire a cursului urmăririi sau a judecății penale datorită unor cauza care, conform legii, împiedică continuarea lui (inexistența faptei ori lipsa caracterului infracțional al acesteia, amnistia, moartea învinuitului).

ÎNCETARE s. 1. v. întrerupere. 2. întrerupere, oprire, sistare, suspendare. (~ lucrului de către greviști.) 3. v. sfârșit. 4. dispariție, stingere. (~ ultimelor zgomote.) 5. dispariție, trecere. (~ durerii.) 6. curmare, oprire, potolire, (înv.) precurmare. (~ vântului.)

ÎNCETARE s. 1. contenire, întrerupere, oprire, (înv. și pop.) opreală. (Lucrează fără ~.) 2. întrerupere, oprire, sistare, suspendare. (~ lucrului de către greviști.) 3. sfîrșit, terminare, (înv. și reg.) spargere, spart. (După ~ horei.) 4. dispariție, stingere. (~ ultimelor zgomote.) 5. dispariție, trecere. (~ durerii.) 6. curmare, oprire, potolire, (înv.) precurmare. (~ vîntului.)