12 definiții pentru închinăciune

din care

Explicative DEX

ÎNCHINĂCIUNE, închinăciuni, s. f. 1. Faptul de a se închina în fața divinității; (concr.) rugăciune. 2. Aplecare în fața cuiva; plecăciune; salut. – Lat. inclinatio, -onis.

închinăciune sf [At: DOSOFTEI, V. S. 11/2 / Pl: ~ni / E: închina + -ăciune] (Înv) 1-2 Închinare (2-3). 3 Rugare. 4 (Ccr) Rugăciune. 5 Adorare. 6 Devotament. 7 Consacrare. 8-11 Închinare (11-14). 12 (Ccr) Supunere. 13 Capitulare. 14 Subjugare. 15-22 Închinare (18-19, 23-26, 33, 39). 23 (Înv; îlav) Cu ~ Cu respect. 24 Ofrandă. 25 Toast.

ÎNCHINĂCIUNE, închinăciuni, s. f. (Înv.) 1. Faptul de a se închina în fața divinității; (concr.) rugăciune. 2. Aplecare în fața cuiva; plecăciune; salut. – Lat. inclinatio, -onis.

ÎNCHINĂCIUNE, închinăciuni, s. f. (Învechit și arhaizant) 1. Aplecare (în fața cuiva), plecăciune; salut. Sărutare, umbră veche! primește-nchinăciune De la fii ai Romîniei, care tu o ai cinstit. ALEXANDRESCU, M. 15. Cînd să întîlnesc cu altul, sau de treaptă mare, sau deopotrivă, numaidecît îi dau închinăciune cu pălăriile în mînă. GOLESCU, Î. 145. 2. Faptul de a se închina în fața divinității; (concretizat) rugăciune. Adesea ea privise din cartea de închinăciune la fața adîncită și palidă a călugărului. EMINESCU, N. 59. Niciodată lipsea de a-și aduce aminte întru închinăciunea ce făcea și de părinții săi. DRĂGHICI, R. 89.

ÎNCHINĂCIUNE ~i f. 1) v. A ÎNCHINA și A SE ÎNCHINA. 2) Aplecare a capului sau a corpului în fața cuiva în semn de adânc respect; plecăciune. 3) rel. Adresare a credincioșilor către o divinitate cu un text canonic; rugăciune. /<lat. inclinatio, ~onis

închinăciune f. 1. plecăciune din respect și iubire; 2. adorațiune, rugăciune. [Lat. INCLINATIONEM].

închinăcĭúne f. (lat. in-clinátio, -ónis, inclinațiune). Salutare cu plecăcĭune. Rugăcĭune către Dumnezeŭ.

Ortografice DOOM

închinăciune s. f., g.-d. art. închinăciunii; pl. închinăciuni

închinăciune s. f., g.-d. art. închinăciunii; pl. închinăciuni

închinăciune s. f., g.-d. art. închinăciunii; pl. închinăciuni

Sinonime

ÎNCHINĂCIUNE s. 1. v. rugăciune. 2. v. reverență.

ÎNCHINĂCIUNE s. 1. (BIS.) închinare, rugă, rugăciune, (înv. și reg.) ocinaș, (înv.) molitvă, rugare, rugăminte. (Mergea la ~.) 2. compliment, mătanie, plecăciune, ploconeală, reverență, temenea, (reg.) plocon, (înv.) plecare, (turcism înv.) talîm, (fam. rar) selamlîc. (I-a făcut o ~ adîncă.)

Intrare: închinăciune
închinăciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • închinăciune
  • ‑nchinăciune
  • închinăciunea
  • ‑nchinăciunea
plural
  • închinăciuni
  • ‑nchinăciuni
  • închinăciunile
  • ‑nchinăciunile
genitiv-dativ singular
  • închinăciuni
  • ‑nchinăciuni
  • închinăciunii
  • ‑nchinăciunii
plural
  • închinăciuni
  • ‑nchinăciuni
  • închinăciunilor
  • ‑nchinăciunilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

închinăciune, închinăciunisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a se închina în fața divinității. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. concretizat Rugăciune. DEX '09 DLRLC
      sinonime: rugăciune
      • format_quote Adesea ea privise din cartea de închinăciune la fața adîncită și palidă a călugărului. EMINESCU, N. 59. DLRLC
      • format_quote Niciodată lipsea de a-și aduce aminte întru închinăciunea ce făcea și de părinții săi. DRĂGHICI, R. 89. DLRLC
  • 2. Aplecare în fața cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Sărutare, umbră veche! primește-nchinăciune De la fii ai Romîniei, care tu o ai cinstit. ALEXANDRESCU, M. 15. DLRLC
    • format_quote Cînd să întîlnesc cu altul, sau de treaptă mare, sau deopotrivă, numaidecît îi dau închinăciune cu pălăriile în mînă. GOLESCU, Î. 145. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.