închipuire sf [At: CORESI, EV. 506/11 / Pl: ~ri / E: închipui] 1 Construire a unei păreri sau imagini despre cineva sau ceva. 2 Imaginare a sinelui într-o situație sau împrejurare. 3 Născocire. 4 Proiectare a unei imagini. 5 (Înv; fig) Întocmire a unui plan. 6 (Înv) Reprezentare printr-o icoană. 7 (Înv) Schițare a planului unei clădiri. 8 (Îrg) Zugrăvire. 9 (Îrg) Prezentare. 10 (Îrg) Descriere. 11 (Îrg) Înfăptuire. 12 (Îrg) Creare. 13 (Mol) Alcătuire. 14 (Mol) Procurare a unui lucru. 15 (Înv) Întruchipare a ceva. 16 (Înv) Întrupare. 17 (Înv) Îndeplinire. 18 (Înv) Luare a chipului cuiva sau a ceva. 19 Comparare cu ceva sau cu cineva. 20 Asemănare cu ceva sau cu cineva. 21 (Îvp; ccr) Aspect. 22 (Îvp) Reprezentare. 23 (Îvp) Simbolizare. 24 (Îvp) Caracterizare. 25 (Îvp) însemnare. 26 (Îvp) Echivalare. 27 (Înv) Înfățișare. 28 (Înv) Manifestare ca cineva sau ca ceva. 29 (Rar) Comportare după modelul cuiva. 30 Construire despre sine a unei imagini prea măgulitoare. 31 Chip. 32 (Înv) Imagine. 33 (Înv; îlv) A-și face ~ A-și imagina. 34 Ficțiune. 35 Plăsmuire. 36 Fantasmagorie. 37 Halucinație. 38 Himeră. 39 Fantomă. 40 (Înv) Născocire. 41 (Înv) Motiv inventat. 42 Idee. 43 Gând. 44 Opinie. 45-46 (Îe) A-și face ~ri A intra la griji sau la bănuieli. 47 (Îs) O ~ de Un fel de... 48 (Îas) Ceva asemănător cu...

ÎNCHIPUIRE, (2) închipuiri, s. f. 1. Faptul, puterea, capacitatea de a închipui; imaginație, fantezie. Vede în închipuire, ca o ademenire, orașul cu larmă, străzile scăldate de lumină, furnicarul de lume. C. PETRESCU, S. 52. Hotărît, închipuirea nu mă înșelase. CARAGIALE, O. III 232. Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite, Alta-i lumea cea aievea. EMINESCU, O. IV 110. ◊ Fig. Închipuirea își strînge-a sa aripă. ALECSANDRI, P. A. 111. 2. Produsul imaginației, lucru imaginat, plăsmuire, ficțiune; iluzie, halucinație Scutură fruntea să alunge închipuirea. C. PETRESCU, A. 283. Încet-încet începu să se stingă închipuirea lui Abu-Hasan că fusese îmbrăcat în caftan de calif, că avusese netăgăduită putere de calif. CARAGIALE, P. 147. Moș Nichifor nu-i o închipuire din povești, ci e un om ca toți oamenii. CREANGĂ, P. 105. O lume întreagă de închipuiri. EMINESCU, N. 42. ♦ Idee, gînd, părere, opinie, presupunere (de obicei subiectivă, lipsită de temei). «A primit un mandat», aflară vecinii, făcîndu-și tot felul de închipuiri. PAS, Z. I 202. Aducîndu-și aminte cît l-au amărît închipuirile, zîmbi în sine-și. REBREANU, R. I 52. Uneori n-o vedea cîte două zile. Atunci era trist, îngrijat, își făcea fel de fel de închipuiri. VLAHUȚĂ, O. AL. II 79. ♦ (Rar) Chip, imagine. Zile, nopți, petrec cu gîndul la dulcea închipuire. CONACHI, P. 82. ◊ O închipuire de... = un fel de..., ceva asemănător cu... Un om i-a cîrpit coperișul și i-a făcut o vatră cu o închipuire de horn. REBREANU, R. I 150. În grajduri rage a pustiu o închipuire de vacă stearpă și veșnic flămîndă. id. I. 11. ♦ (Învechit) Reprezentare prin zugrăvire, desenare etc.; plan. Căpitanul... luînd harta ce avea de închipuirea mării, au făcut socoteală că nu făcuse cale de 100 mile. DRĂGHICI, R. 19.

ÎNCHIPUIRE ~i f. 1) v. A ÎNCHIPUI. 2) Proprietate a omului de a-și închipui ceva; imaginație. 3) Produs al imaginației; lucru închipuit. O ~ a minții sale. /v. a închipui

închipuire f. 1. acțiunea de a închipui și lucrul închipuit; 2. facultatea de a închipui: imaginațiune; 3. alegorie: Arghir și Elena.... o închipuire sub care se înțelege luarea țării Ardealului prin Traian (BARAC).

închipuíre f. Imaginațiune, concepțiune. Figurare. Presupunere. Procurare, realizare.

închipuire s. f., g.-d. art. închipuirii; (plăsmuiri) pl. închipuiri

închipuire s. f., g.-d. art. închipuirii; (plăsmuiri) pl. închipuiri

închipuire s. f., g.-d. art. închipuirii; (plăsmuiri) pl. închipuiri

ÎNCHIPUIRE s. 1. v. imaginație. 2. fantezie, gând, imaginație. (Îl poartă ~ cu mii de ani în urmă.) 3. v. fantezie. 4. fantasmagorie, nălucire, vedenie. (O ~ a minții sale.) 5. v. utopie. 6. v. iluzie.

ÎNCHIPUIRE s. v. chip, imagine.

ÎNCHIPUIRE s. 1. fantezie, imaginație, invenție. (Are o ~ bogată.) 2. fantezie, gînd, imaginație. (Îl poartă ~ cu mii de ani în urmă.) 3. fantezie, ficțiune, imaginație, invenție, născocire, plăsmuire, scorneală, scornire. (Produs al ~.) 4. fantasmagorie, nălucire, vedenie. (O ~ a minții sale.) 5. fantezie, himeră, iluzie, utopie, (livr.) irealitate. (Proiectul lui este o ~.) 6. iluzie, nălucire, părere, (rar) năluceală, (fig.) miraj. (N-a fost decît o ~.)

închipuire s. v. CHIP. IMAGINE.

Închipuire ≠ realitate