opțiuni
  • info

11 definiții pentru închirci

din care

Explicative DEX

ÎNCHIRCI, închircesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se chirci. – În + chirci.

ÎNCHIRCI, închircesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se chirci. – În + chirci.

închirci vr [At: DA ms / Pzi: ~cesc / E: în- + chirci] (Reg) 1-4 A se chirci (1-4).

ÎNCHIRCI, închircesc, vb. IV. Refl. A se chirci. Pînă țăranul să-și facă și boierescul, cirta (= ogorul) lui se închircește, i-o îngălbinește mohorul și pălămida. SEVASTOS, N. 332.

A SE ÎNCHIRCI mă ~esc intranz. 1) A se ghemui (la pământ); a se face mic. 2) (despre plante) A nu se dezvolta îndeajuns. /în + a chirci

chircésc (mă) v. refl. (var. din a se zgîrci). Nu cresc destul, mă pipernicesc, degenerez: om, copac chircit. Mă stîrcesc, mă pitulez. Fig. Casă chircită, joasă, scundă, umilă. Inimă chircită, strînsă de întristare. – Și mă închircesc.

închircésc, V. chircesc.

Ortografice DOOM

!închirci (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă închircesc, 3 sg. se închircește, imperf. 1 sg. mă închirceam; conj. prez. 1 sg. să mă închircesc, 3 să se închircească; imper. 2 sg. afirm. închircește-te; ger. închircindu-mă

închirci (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. închircesc, imperf. 3 sg. închircea; conj. prez. 3 să închircească

închirci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. închircesc, imperf. 3 sg. închircea; conj. prez. 3 sg. și pl. închircească

Sinonime

ÎNCHIRCI vb. 1. v. chirci. 2. v. pipernici.

ÎNCHIRCI vb. 1. a se chirci, a se contracta, a se ghemui, a se strînge, a se zgîrci, (pop.) a se ciuciuli, a se stîrci, (reg.) a se tîmbuși, (Olt., Ban. și Transilv.) a se zguli. (Se ~ de durere.) 2. a se chirci, a degenera, a se pipernici, a se sfriji, a se zgîrci, (înv. și reg.) a scădea, (reg.) a se izini, a se șiștăvi, (prin Ban.) a se micicula, (Mold. și Bucov.) a se prizări, (prin Olt.) a se tîrcăvi. (Planta s-a ~.)

Intrare: închirci
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • închirci
  • ‑nchirci
  • închircire
  • ‑nchircire
  • închircit
  • ‑nchircit
  • închircitu‑
  • ‑nchircitu‑
  • închircind
  • ‑nchircind
  • închircindu‑
  • ‑nchircindu‑
 singular plural
  • închircește
  • ‑nchircește
  • închirciți
  • ‑nchirciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • închircesc
  • ‑nchircesc
 (să)
  • închircesc
  • ‑nchircesc
  • închirceam
  • ‑nchirceam
  • închircii
  • ‑nchircii
  • închircisem
  • ‑nchircisem
a II-a (tu)
  • închircești
  • ‑nchircești
 (să)
  • închircești
  • ‑nchircești
  • închirceai
  • ‑nchirceai
  • închirciși
  • ‑nchirciși
  • închirciseși
  • ‑nchirciseși
a III-a (el, ea)
  • închircește
  • ‑nchircește
 (să)
  • închircească
  • ‑nchircească
  • închircea
  • ‑nchircea
  • închirci
  • ‑nchirci
  • închircise
  • ‑nchircise
plural I (noi)
  • închircim
  • ‑nchircim
 (să)
  • închircim
  • ‑nchircim
  • închirceam
  • ‑nchirceam
  • închircirăm
  • ‑nchircirăm
  • închirciserăm
  • ‑nchirciserăm
  • închircisem
  • ‑nchircisem
a II-a (voi)
  • închirciți
  • ‑nchirciți
 (să)
  • închirciți
  • ‑nchirciți
  • închirceați
  • ‑nchirceați
  • închircirăți
  • ‑nchircirăți
  • închirciserăți
  • ‑nchirciserăți
  • închirciseți
  • ‑nchirciseți
a III-a (ei, ele)
  • închircesc
  • ‑nchircesc
 (să)
  • închircească
  • ‑nchircească
  • închirceau
  • ‑nchirceau
  • închirciră
  • ‑nchirciră
  • închirciseră
  • ‑nchirciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

închirci, închircescverb

  • 1. regional A se chirci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: chirci pipernici
    • format_quote Pînă țăranul să-și facă și boierescul, cirta (= ogorul) lui se închircește, i-o îngălbinește mohorul și pălămida. SEVASTOS, N. 332. DLRLC
etimologie:
  • În + chirci DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.