10 definiții pentru încolătăci
Explicative DEX
ÎNCOLĂTĂCI, încolătăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Înv. și reg.) A (se) încolăci. – Contaminare între încolăci și împletici.
ÎNCOLĂTĂCI, încolătăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Înv. și reg.) A (se) încolăci. – Contaminare între încolăci și împletici.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
încolătăci vtr [At: NEGRUZZI, S. I, 270 / Pzi: ~cesc / E: ctm încolăci + împletici] (Îrg) 1-7 A (se) încolăci (1-7).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCOLĂTĂCI, încolătăcesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se încolăci. În mlădieri line [șarpele] Se încolătăci fericit Și mîndru de sine. TOMA, C. V. 346. Se încolătăcesc firele și pe urmă ard. SEVASTOS, N. 7. Ceață grea... ca un zmeu se încolătăcește împrejurul orașului. NEGRUZZI, S. I. 270.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
încotoloci1 v vz încolătăci
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încolăcésc și colăcésc v. tr. (d. colac). Învîrtesc, învălătucesc: a încolăci o funie în prejuru unuĭ par. V. refl. Un șarpe i se încolăcise în prejuru picĭoruluĭ, cînele se colăcise supt masă. – Și încolătăcesc (după învălătucesc).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
încolătăci (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încolătăcesc, 3 sg. încolătăcește, imperf. 1 încolătăceam; conj. prez. 1 sg. să încolătăcesc, 3 să încolătăcească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
încolătăci (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încolătăcesc, imperf. 3 sg. încolătăcea; conj. prez. 3 să încolătăcească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
încolătăci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încolătăcesc, imperf. 3 sg. încolătăcea; conj. prez. 3 sg. și pl. încolătăcească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
ÎNCOLĂTĂCI vb. v. ghemui, încârliga, încolăci, încovriga, înfășura, învălătuci, răsuci, suci.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
încolătăci vb. v. GHEMUI. ÎNCÎRLIGA. ÎNCOLĂCI. ÎNCOVRIGA. ÎNFĂȘURA. ÎNVĂLĂTUCI. RĂSUCI. SUCI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (VT406) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
încolătăci, încolătăcescverb
- 1. A (se) încolăci. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: încolăci
- În mlădieri line [șarpele] Se încolătăci fericit Și mîndru de sine. TOMA, C. V. 346. DLRLC
- Se încolătăcesc firele și pe urmă ard. SEVASTOS, N. 7. DLRLC
- Ceață grea... ca un zmeu se încolătăcește împrejurul orașului. NEGRUZZI, S. I. 270. DLRLC
-
etimologie:
- încolăci și împletici DEX '09 DEX '98