opțiuni
  • info

10 definiții pentru încolțire

Explicative DEX

ÎNCOLȚIRE s. f. Acțiunea de a încolți și rezultatul ei; germinare; încolțit1. – V. încolți.

ÎNCOLȚIRE s. f. Acțiunea de a încolți și rezultatul ei; germinare; încolțit1. – V. încolți.

încolțire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: încolți] 1 Germinare. 2 (Fig; rar) Naștere a unor idei, sentimente etc. 3 Înfigere a colților spre a mușca Si: încolțit1 (2), (îrg) încolțeală (2). 4 (Fig) Înconjurare din toate părțile, fără a mai da posibilitatea de retragere Si: atacare, constrângere, (îrg) încolțeală (3). 5 (Pop; fig) Adresare de aluzii răutăcioase Si: înțepare, (îrg) încolțeală (4).

ÎNCOLȚIRE s. f. Acțiunea de a încolți; germinare. Încolțirea grîului.

Ortografice DOOM

încolțire s. f., g.-d. art. încolțirii

încolțire s. f., g.-d. art. încolțirii

încolțire s. f., g.-d. art. încolțirii

Sinonime

ÎNCOLȚIRE s. (BOT.) v. germinație.

ÎNCOLȚIRE s. v. apariție, ivire.

ÎNCOLȚIRE s. (BOT.) germinare, germinație, încolțit, răsărire, răsărit. (~ unei plante.)

încolțire s. v. APARIȚIE. IVIRE.

Intrare: încolțire
încolțire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încolțire
  • ‑ncolțire
  • încolțirea
  • ‑ncolțirea
plural
  • încolțiri
  • ‑ncolțiri
  • încolțirile
  • ‑ncolțirile
genitiv-dativ singular
  • încolțiri
  • ‑ncolțiri
  • încolțirii
  • ‑ncolțirii
plural
  • încolțiri
  • ‑ncolțiri
  • încolțirilor
  • ‑ncolțirilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încolțire, încolțirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi încolți DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.