8 definiții pentru înconjurat
Explicative DEX
înconjurat1 sn [At: DA / V: (reg) ~cun~ / Pl: ~uri / E: înconjura] 1-4 Înconjurare (1-4). 5 (Spc) Îngrădire. 6-9 Înconjurare (6-9).
înconjurat2, ~ă a [At: CORESI, PS. 76 / V: (reg) ~cun~ / Pl: ~ați, ~e / E: înconjura] 1 (D. un loc, un lucru) Ocolit. 2 (D. persoane) în jurul căruia sunt strânse ființe sau lucruri. 3 (D. persoane) Care trăiește în societatea sau în tovărășia cuiva. 4 Încercuit. 5 (Spc) Care este încercuit de forțe armate Si: asediat2. 6 (Spc) Împrejmuit cu gard Si: îngrădit2. 7 (Fig; d. substanțe, situații sau persoane) Evitat. 8 (Pop; fig) Luat pe departe Si: menajat2. 9 (Îvp; d. locuri, țări, ape etc.) Străbătut în lung și în lat. 10 (Pfm; îlav) Pe ~e Indirect.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încungiurat1 sn vz înconjurat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încungiurat2, ~ă a vz înconjurat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încunjurat1 sn vz înconjurat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încunjurat2, ~ă a vz înconjurat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
ÎNCONJURAT adj. încercuit, învăluit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCONJURAT adj. încercuit, învăluit. (Cetate ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |