16 definiții pentru încornora

din care

Explicative DEX

ÎNCORNORA, încornorez, vb. I. Tranz. A pune coarne. ♦ Fig. A exagera, a deforma realitatea; a înflori. ♦ Fig. (Fam.) A-și înșela soțul sau soția. – Din încornorat (derivat regresiv).

ÎNCORNORA, încornorez, vb. I. Tranz. A pune coarne. ♦ Fig. A exagera, a deforma realitatea; a înflori. ♦ Fig. (Fam.) A-și înșela soțul sau soția. – Din încornorat (derivat regresiv).

încornora vt [At: CANTEMIR, IST. 103 / V: (înv; cscj) ~nări, (înv) ~nura / Pzi: ~rez / E: încornorat drr] 1 A pune cuiva coarne1. 2 (Pop; fig) A deforma realitatea Si: a exagera, a înflori. 3 (Fam; fig) A-și înșela soțul sau soția.

ÎNCORNORA, încornorez, vb. I. Tranz. 1. A adăuga unei povestiri, unei întîmplări amănunte născocite, a exagera faptele, a deforma adevărul; a înflori, a umfla. Mă, Tudore, n-o mai încornora și tu așa! zise nevasta lui Pațanghel. PREDA, Î. 78. Nu-i era de ajuns cum le încornora toate cîte le auzea și le vedea. CARAGIALE, O. III 34. Încornorează țînțarul, De ți-l face cît magarul. PANN, P. V. I 28. 2. (Familiar, cu privire la soți) A înșela, a pune coarne.

A ÎNCORNORA ~ez tranz. 1) (fapte relatate) A denatura prin adăugare de elemente născocite. 2) pop. (soți) A jigni prin încălcarea fidelității conjugale; a înșela. /în + corn

încornorá v. 1. a pune coarne; 2. fig. a exagera: cum le încornora toate câte le auzia CAR.

încornări v vz încornora

încornura v vz încornora

cornoréz și înc- v. tr. Pun coarne. Fig. Amplific, exagerez: încornorez o povestire.

încornoréz, V. cornorez.

Ortografice DOOM

încornora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încornorez, 3 încornorea; conj. prez. 1 sg. să încornorez, 3 să încornoreze

încornora (a ~) vb., ind. prez. 3 încornorea

încornora vb., ind. prez. 1 sg. încornorez, 3 sg. și pl. încornorea

încornorez, -rat prt.

Argou

încornora, încornorez v. t. a-și înșela soțul sau soția

Sinonime

ÎNCORNORA vb. v. exagera, înșela, trăda.

încornora vb. v. EXAGERA. ÎNȘELA. TRĂDA.

Intrare: încornora
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încornora
  • ‑ncornora
  • încornorare
  • ‑ncornorare
  • încornorat
  • ‑ncornorat
  • încornoratu‑
  • ‑ncornoratu‑
  • încornorând
  • ‑ncornorând
  • încornorându‑
  • ‑ncornorându‑
singular plural
  • încornorea
  • ‑ncornorea
  • încornorați
  • ‑ncornorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încornorez
  • ‑ncornorez
(să)
  • încornorez
  • ‑ncornorez
  • încornoram
  • ‑ncornoram
  • încornorai
  • ‑ncornorai
  • încornorasem
  • ‑ncornorasem
a II-a (tu)
  • încornorezi
  • ‑ncornorezi
(să)
  • încornorezi
  • ‑ncornorezi
  • încornorai
  • ‑ncornorai
  • încornorași
  • ‑ncornorași
  • încornoraseși
  • ‑ncornoraseși
a III-a (el, ea)
  • încornorea
  • ‑ncornorea
(să)
  • încornoreze
  • ‑ncornoreze
  • încornora
  • ‑ncornora
  • încornoră
  • ‑ncornoră
  • încornorase
  • ‑ncornorase
plural I (noi)
  • încornorăm
  • ‑ncornorăm
(să)
  • încornorăm
  • ‑ncornorăm
  • încornoram
  • ‑ncornoram
  • încornorarăm
  • ‑ncornorarăm
  • încornoraserăm
  • ‑ncornoraserăm
  • încornorasem
  • ‑ncornorasem
a II-a (voi)
  • încornorați
  • ‑ncornorați
(să)
  • încornorați
  • ‑ncornorați
  • încornorați
  • ‑ncornorați
  • încornorarăți
  • ‑ncornorarăți
  • încornoraserăți
  • ‑ncornoraserăți
  • încornoraseți
  • ‑ncornoraseți
a III-a (ei, ele)
  • încornorea
  • ‑ncornorea
(să)
  • încornoreze
  • ‑ncornoreze
  • încornorau
  • ‑ncornorau
  • încornora
  • ‑ncornora
  • încornoraseră
  • ‑ncornoraseră
încornări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
încornura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încornora, încornorezverb

  • 1. A pune coarne. DEX '98 DEX '09
    • 1.1. figurat A deforma realitatea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mă, Tudore, n-o mai încornora și tu așa! zise nevasta lui Pațanghel. PREDA, Î. 78. DLRLC
      • format_quote Nu-i era de ajuns cum le încornora toate cîte le auzea și le vedea. CARAGIALE, O. III 34. DLRLC
      • format_quote Încornorează țînțarul, De ți-l face cît magarul. PANN, P. V. I 28. DLRLC
    • 1.2. figurat familiar A-și înșela soțul sau soția. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.