10 definiții pentru încurajare
Explicative DEX
ÎNCURAJARE, încurajări, s. f. Acțiunea de a încuraja și rezultatul ei; îmbărbătare; sprijinire, stimulare. – V. încuraja.
ÎNCURAJARE, încurajări, s. f. Acțiunea de a încuraja și rezultatul ei; îmbărbătare; sprijinire, stimulare. – V. încuraja.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
încurajare sf [At: PANN, E. II 73/4 / V: (înv) ~corăj~ / Pl: ~jări / E: încuraja] 1 Îmbărbătare. 2 Sprijinire. 3 Stimulare. 4 (Irn) Favorizare. 5 (Irn) Protecție.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCURAJARE, încurajări, s. f. Acțiunea de a încuraja și rezultatul ei; îmbărbătare, însuflețire, stimulare, sprijinire. În 1887, se votează legea pentru încurajarea industriei naționale. IST. R.P.R. 415. Mai tot într-același timp s-a format în București Societatea literară, al căreia scop nu avea nimic ascuns, ci era pur și simplu dezvoltarea și încurajarea literaturii naționale. GHICA, S. A. 149. Scopul este ca prin această încurajare să se îmbunătățească soiul hergheliilor. NEGRUZZI, S. I 36.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCURAJARE s.f. Acțiunea de a încuraja. [< încuraja].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
încurajare s. f., g.-d. art. încurajării; pl. încurajări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
încurajare s. f., g.-d. art. încurajării; pl. încurajări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
încurajare s. f., g.-d. art. încurajării; pl. încurajări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
ÎNCURAJARE s. v. consolare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCURAJARE s. alinare, consolare, îmbărbătare, mîngîiere, (înv.) consolație, parigorie, (fig.) balsam, refugiu. (Și-a găsit ~ în muncă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Antonime
Încurajare ≠ descurajare
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
încurajare, încurajărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a încuraja și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: consolare sprijinire stimulare îmbărbătare însuflețire antonime: descurajare
- În 1887, se votează legea pentru încurajarea industriei naționale. IST. R.P.R. 415. DLRLC
- Mai tot într-același timp s-a format în București Societatea literară, al căreia scop nu avea nimic ascuns, ci era pur și simplu dezvoltarea și încurajarea literaturii naționale. GHICA, S. A. 149. DLRLC
- Scopul este ca prin această încurajare să se îmbunătățească soiul hergheliilor. NEGRUZZI, S. I 36. DLRLC
-
etimologie:
- încuraja DEX '09 DEX '98 DN