10 definiții pentru încâlcitură
Explicative DEX
ÎNCÂLCITURĂ, încâlcituri, s. f. Încâlcire. – Încâlci + suf. -tură.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCÂLCITURĂ, încâlcituri, s. f. Încâlcire. – Încâlci + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
încâlcitură sf [At: BIBLIA (1688) 361/1 / Pl: ~ri / E: încâlci + -tură] 1 Încâlcire. 2 (Ccr) Încurcătură. 3-4 Încâlcire (3-4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCÂLCITURĂ ~i f. 1) Obiecte cu părțile componente încâlcite; încurcătură. 2) fig. Lipsă de claritate; încurcătură; confuzie. ~ a unei fraze. /a încâlci + suf. ~tură
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCÎLCITURĂ, încîlcituri, s. f. Încîlcire. În jurul nostru tot mai nelămurit vedeam... ca o încîlcitură de linii, o stufărie într-o baltă înghețată. SADOVEANU, P. S. 28. Cum de m-am prins în această încîlcitură de rotițe. CAMIL PETRESCU, T. II 305.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
încîlcitúră f., pl. ĭ. Lucru încîlcit. Modu de a încîlci.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
încâlcitură s. f., g.-d. art. încâlciturii; pl. încâlcituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
încâlcitură s. f., g.-d. art. încâlciturii; pl. încâlcituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
încâlcitură s. f., g.-d. art. încâlciturii; pl. încâlcituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
ÎNCÂLCITURĂ s. 1. încurcătură, întortochetură. (~ unei fraze.) 2. v. amestecătură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCÎLCITURĂ s. 1. încurcătură, întortochetură. (~ unei fraze.) 2. amestecătură, încîlceală, încîlcire, încurcătură, (livr.) mixtură, (înv.) zăminteală, zămintitură, (fam.) bălmăjeală, mișmaș, talmeș-balmeș. (Era o ~ de nedescris.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
încâlcitură, încâlciturisubstantiv feminin
- 1. Amestecătură, confuzie, încurcătură, încâlcire, întortochetură. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: amestecătură confuzie încurcătură încâlcire întortochetură
- În jurul nostru tot mai nelămurit vedeam... ca o încîlcitură de linii, o stufărie într-o baltă înghețată. SADOVEANU, P. S. 28. DLRLC
- Cum de m-am prins în această încîlcitură de rotițe. CAMIL PETRESCU, T. II 305. DLRLC
-
etimologie:
- Încâlci + -tură. DEX '98 DEX '09