opțiuni
  • info

12 definiții pentru îndatoritor

din care

Explicative DEX

ÎNDATORITOR, -OARE, îndatoritori, -oare, adj. 1. Serviabil, binevoitor. 2. (Neobișnuit) Obligatoriu. – Îndatori + suf. -tor.

ÎNDATORITOR, -OARE, îndatoritori, -oare, adj. 1. Serviabil, binevoitor. 2. (Neobișnuit) Obligatoriu. – Îndatori + suf. -tor.

îndatoritor, ~oare [At: (a. 1785) URICARIUL, II, 80 / V: ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: îndatori + -itor] 1 a Care obligă prin purtarea sa pe altul Si: amabil, politicos. 2 smf Persoană care împrumută pe cineva cu ceva. 3 a (Nob) Obligatoriu.

ÎNDATORITOR, -OARE, îndatoritori, -oare, adj. 1. (Despre persoane) Care face sau este gata de a face cuiva un serviciu; serviabil, binevoitor. Fiindcă poate mîine dimineață eu am să plec pînă nu te deștepți dumneata, îți spun de acuma că am rămas foarte încîntat de ospătarea ce mi-ai făcut așa de îndatoritor. CARAGIALE, O. III 64. 2. (Neobișnuit) Obligatoriu. Aceeași majoritate a propietarilor mari s-a văzut obligată a recunoaște trebuința de a se desființa claca sau munca îndatoritoare. KOGĂLNICEANU, S. A. 161.

ÎNDATORITOR ~oare (~ori, ~oare) 1) Care îndatorează. 2) rar Care trebuie îndeplinit neapărat; obligatoriu. /a (se) îndatori + suf. ~tor

îndatoritor a. 1. care caută a îndatora; 2. obligator.

îndatoritór, -oáre adj. Care îndatorește pe altu, amabil.

îndatoritoriu, ~oare a vz îndatoritor

Ortografice DOOM

îndatoritor adj. m., pl. îndatoritori; f. sg. și pl. îndatoritoare

îndatoritor adj. m., pl. îndatoritori; f. sg. și pl. îndatoritoare

îndatoritor adj. m., pl. îndatoritori, f. sg. și pl. îndatoritoare

Sinonime

ÎNDATORITOR adj. v. serviabil.

ÎNDATORITOR adj. amabil, binevoitor, serviabil, (livr.) complezent, (rar) prevenitor, (fam.) săritor. (S-a arătat extrem de ~ cu noi.)

Intrare: îndatoritor
îndatoritor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndatoritor
  • ‑ndatoritor
  • îndatoritorul
  • îndatoritoru‑
  • ‑ndatoritorul
  • ‑ndatoritoru‑
  • îndatoritoare
  • ‑ndatoritoare
  • îndatoritoarea
  • ‑ndatoritoarea
plural
  • îndatoritori
  • ‑ndatoritori
  • îndatoritorii
  • ‑ndatoritorii
  • îndatoritoare
  • ‑ndatoritoare
  • îndatoritoarele
  • ‑ndatoritoarele
genitiv-dativ singular
  • îndatoritor
  • ‑ndatoritor
  • îndatoritorului
  • ‑ndatoritorului
  • îndatoritoare
  • ‑ndatoritoare
  • îndatoritoarei
  • ‑ndatoritoarei
plural
  • îndatoritori
  • ‑ndatoritori
  • îndatoritorilor
  • ‑ndatoritorilor
  • îndatoritoare
  • ‑ndatoritoare
  • îndatoritoarelor
  • ‑ndatoritoarelor
vocativ singular — —
plural — —
îndatoritoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndatoritor, îndatoritoareadjectiv

  • 1. Binevoitor, serviabil. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: binevoitor serviabil
    • format_quote Fiindcă poate mîine dimineață eu am să plec pînă nu te deștepți dumneata, îți spun de acuma că am rămas foarte încîntat de ospătarea ce mi-ai făcut așa de îndatoritor. CARAGIALE, O. III 64. DLRLC
  • 2. neobișnuit Obligatoriu. DEX '09 DLRLC
    sinonime: obligatoriu
    • format_quote Aceeași majoritate a propietarilor mari s-a văzut obligată a recunoaște trebuința de a se desființa claca sau munca îndatoritoare. KOGĂLNICEANU, S. A. 161. DLRLC
etimologie:
  • Îndatori + -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.