îndesare sf [At: CONACHI, P. 270 / V: ~sire, (rar) ~șire / Pl: ~sări / E: îndesa] Înmulțire peste măsură într-un spațiu restrâns Si: (înv) îndesătură (1). 2 Năvălire undeva sau asupra cuiva. 3 Pătrundere undeva pe furiș. 4 Îngroșare a pielii. 5 Apăsare pentru a face să încapă cât mai mult într-un spațiu limitat Si: înghesuire. 6 Comprimare a unui material. 7 Așezare a căciulii, pălăriei etc. trăgând-o pe cap cât mai mult. 8 Introducere a unui obiect undeva prin împingere. 9 Îngrămădire unul lângă altul, unul peste altul. 10 Copleșire a cuiva cu vizitele, cu prezența. 11 (Pop) Nerăbdare.

îndesire¹ sf vz îndesare

îndesare s. f., g.-d. art. îndesării; pl. îndesări

îndesare s. f., g.-d. art. îndesării; pl. îndesări

îndesare s. f., g.-d. art. îndesării; pl. îndesări

ÎNDESARE s. 1. v. îngrămădire, ticsire. 2. înfundare. (~ căciulii pe cap.) 3. v. tasare. 4. (IND.) refulare. (~ a unei piese prin forjare.)

ÎNDESARE s. 1. înghesuire, îngrămădire, ticsire. (~ geamantanului cu lucruri.) 2. înfundare. (~ căciulii pe cap.) 3. compactare, tasare. (~ terenului.)