opțiuni
  • info

6 definiții pentru îndreptățit

Explicative DEX

ÎNDREPTĂȚIT, -Ă, îndreptățiți, -te, adj. Care are dreptul la ceva; autorizat să...; justificat; îndrituit. – V. îndreptăți.

ÎNDREPTĂȚIT, -Ă, îndreptățiți, -te, adj. Care are dreptul la ceva; autorizat să...; justificat; îndrituit. – V. îndreptăți.

îndreptățit, ~ă a [At: SAHIA, N. 30 / Pl: ~iți, ~e / E: îndreptăți] 1 Care are dreptul la ceva. 2 Care este autorizat la ceva Si: îndrituit. 3 Justificat.

ÎNDREPTĂȚIT, -Ă, îndreptățiți, -te, adj. (De obicei urmat de determinări introduse prin «la» sau «să») Care are dreptul la ceva, căruia i se permite ceva, care este autorizat să...; justificat. Ești poate cel mai îndreptățit să te amesteci în afacerea aceasta. SAHIA, N. 39. Mă găsii îndreptățit, după ce-mi sfîrșii treaba, să mă primblu. HOGAȘ, M. N. 168. Au găsit dorința lor îndreptățită. SBIERA, P. 264.

Sinonime

ÎNDREPTĂȚIT adj. 1. v. fundamentat. 2. drept, just, legitim. (O cerere ~.) 3. v. chemat. 4. v. autorizat.

ÎNDREPTĂȚIT adj. 1. fundamentat, întemeiat, just, justificat, legitim, logic, motivat, serios, temeinic, (livr.) îndrituit, (fig.) binecuvîntat. (Un motiv ~.) 2. drept, just, legitim. (O cerere ~.) 3. chemat, competent, (înv.) volnic. (Nu este el ~ să ne dea lecții.)

Antonime

Îndreptățit ≠ neîndreptățit

Intrare: îndreptățit
îndreptățit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndreptățit
  • ‑ndreptățit
  • îndreptățitul
  • îndreptățitu‑
  • ‑ndreptățitul
  • ‑ndreptățitu‑
  • îndreptățită
  • ‑ndreptățită
  • îndreptățita
  • ‑ndreptățita
plural
  • îndreptățiți
  • ‑ndreptățiți
  • îndreptățiții
  • ‑ndreptățiții
  • îndreptățite
  • ‑ndreptățite
  • îndreptățitele
  • ‑ndreptățitele
genitiv-dativ singular
  • îndreptățit
  • ‑ndreptățit
  • îndreptățitului
  • ‑ndreptățitului
  • îndreptățite
  • ‑ndreptățite
  • îndreptățitei
  • ‑ndreptățitei
plural
  • îndreptățiți
  • ‑ndreptățiți
  • îndreptățiților
  • ‑ndreptățiților
  • îndreptățite
  • ‑ndreptățite
  • îndreptățitelor
  • ‑ndreptățitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndreptățit, îndreptățităadjectiv

  • 1. Care are dreptul la ceva; autorizat să... DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: justificat îndrituit antonime: neîndreptățit
    • format_quote Ești poate cel mai îndreptățit să te amesteci în afacerea aceasta. SAHIA, N. 39. DLRLC
    • format_quote Mă găsii îndreptățit, după ce-mi sfîrșii treaba, să mă primblu. HOGAȘ, M. N. 168. DLRLC
    • format_quote Au găsit dorința lor îndreptățită. SBIERA, P. 264. DLRLC
etimologie:
  • vezi îndreptăți DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „îndreptățit” (33 clipuri)