opțiuni
  • info

10 definiții pentru îndrituire

Explicative DEX

îndrituire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: îndritui] (Înv) Îndreptățire (1).

ÎNDRITUI, îndrituiesc, vb. IV. Tranz. A îndreptăți. [Prez. ind. și: îndritui] – În + drit + suf. -ui.

îndritui vt [At: I. IONESCU, D. 454 / Pzi: ~esc, (îvr) ~ez / E: în- + drit + -ui] (Înv) A îndreptăți (1).

ÎNDRITUI, îndrituiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îndreptăți. [Prez. ind. și: îndritui] – În + drit + suf. -ui.

ÎNDRITUI, îndritui și îndrituiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îndreptăți. Uite ce mă îndrituie să cred asta. CAMIL PETRESCU, T. II 374.

îndrituĭésc v. tr. (d. drit). Sec. 18. Rar. Îndreptățesc.

Ortografice DOOM

îndritui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrituiesc, imperf. 3 sg. îndrituia; conj. prez. 3 să îndrituiască

îndritui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndrituiesc, imperf. 3 sg. îndrituia; conj. prez. 3 sg. și pl. îndrituiască

Sinonime

ÎNDRITUI vb. v. autoriza, îndreptăți, îngădui, justifica, permite.

îndritui vb. v. AUTORIZA. ÎNDREPTĂȚI. ÎNGĂDUI. JUSTIFICA. PERMITE.

Intrare: îndrituire
îndrituire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndrituire
  • ‑ndrituire
  • îndrituirea
  • ‑ndrituirea
plural
  • îndrituiri
  • ‑ndrituiri
  • îndrituirile
  • ‑ndrituirile
genitiv-dativ singular
  • îndrituiri
  • ‑ndrituiri
  • îndrituirii
  • ‑ndrituirii
plural
  • îndrituiri
  • ‑ndrituiri
  • îndrituirilor
  • ‑ndrituirilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndritui, îndrituiescverb

  • 1. Îndreptăți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: îndreptăți
    • format_quote Uite ce mă îndrituie să cred asta. CAMIL PETRESCU, T. II 374. DLRLC
etimologie:
  • În + drit + -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.