opțiuni
  • info

7 definiții pentru îndrăznire

Explicative DEX

ÎNDRĂZNIRE s. f. (Înv.) Îndrăzneală. – V. îndrăzni.

ÎNDRĂZNIRE s. f. (Înv.) Îndrăzneală. – V. îndrăzni.

îndrăznire sf [At: CORESI, EV. 326/13 / Pl: ~ri / E: îndrăzni] 1 Curaj. 2 Lipsă de sfială Si: îndrăznit1 (2). 3 Obrăznicie. 4 (Îlav) Cu ~ Cu curaj. 5 (Îal) Pe față Si: deschis. 6 (Înv) Faptă îndrăzneață Si: îndrăzneală (3), îndrăznit1 (4). 7 (Înv) Înfruntare a unei primejdii Si: îndrăznit1 (5). 8 (Înv) Trecere pe lângă cineva Si: îndrăzneală (2), îndrăznit1 (6). 9 (Înv) Speranță.

Ortografice DOOM

îndrăznire (înv.) s. f., g.-d. art. îndrăznirii

îndrăznire (înv.) s. f., g.-d. art. îndrăznirii

îndrăznire s. f., g.-d. art. îndrăznirii

Sinonime

ÎNDRĂZNIRE s. v. bărbăție, bravură, curaj, cutezanță, dârzenie, încumetare, îndrăzneală, neînfricare, semeție, temeritate.

îndrăznire s. v. BĂRBĂȚIE. BRAVURĂ. CURAJ. CUTEZANȚĂ. DÎRZENIE. ÎNCUMETARE. ÎNDRĂZNEALĂ. NEÎNFRICARE. SEMEȚIE. TEMERITATE.

Intrare: îndrăznire
îndrăznire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndrăznire
  • ‑ndrăznire
  • îndrăznirea
  • ‑ndrăznirea
plural
  • îndrăzniri
  • ‑ndrăzniri
  • îndrăznirile
  • ‑ndrăznirile
genitiv-dativ singular
  • îndrăzniri
  • ‑ndrăzniri
  • îndrăznirii
  • ‑ndrăznirii
plural
  • îndrăzniri
  • ‑ndrăzniri
  • îndrăznirilor
  • ‑ndrăznirilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndrăznire, îndrăznirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi îndrăzni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.