15 definiții pentru îndărătnicie

din care

Explicative DEX

ÎNDĂRĂTNICIE, îndărătnicii, s. f. Încăpățânare; p. ext. stăruință, perseverență. – Îndărătnic + suf. -ie.

ÎNDĂRĂTNICIE, îndărătnicii, s. f. Încăpățânare; p. ext. stăruință, perseverență. – Îndărătnic + suf. -ie.

îndărătnicie sf [At: COD. VOR. 47 / V: ~răpnicie, ~răptnicie / Pl: ~ii / E: îndărătnic + -ie] (Înv) 1 Opoziție. 2 Răutate. 3 Încăpățânare. 4 Perseverență.

ÎNDĂRĂTNICIE, îndărătnicii, s. f. Încăpățînare, neînduplecare, îndîrjire, stăruință. Avea îndărătnicii pe care ți le-ai lămurit mai tîrziu. PAS, Z. I 173. Acolo, învățăturile trecutului și îndărătnicia din veac îl mîngîiau și-l întăreau, SADOVEANU, P. M. 138. Îndărătnicia a fost, poate, singura boală de care mi-amintesc să fi zăcut în zilele mele. HOGAȘ, M. N. 220. – Variantă: (regional) îndărăptnicie (SBIERA, P. 43) s. f.

ÎNDĂRĂTNICIE ~i f. 1) Caracter îndărătnic; obstinație. 2) Acțiune îndărătnică; stăruință; perseverență; tenacitate. /a îndărătnici + suf. ~cie

îndărătnicíe f. Caracteru de a fi îndărătnic. – Vechĭ îndere-.

îndărăpnicie sf vz îndărătnicie

îndărăptnicie sfvz îndărătnicie

îndrăpniciune sf vz îndărătnicie

ÎNDĂRĂPTNICIE s. f. v. îndărătnicie.

îndărâtnicie f. starea sau fapta îndărâtnicului.

Ortografice DOOM

îndărătnicie s. f., art. îndărătnicia, g.-d. art. îndărătniciei; pl. îndărătnicii, art. îndărătniciile (desp. -ci-i-)

îndărătnicie s. f., art. îndărătnicia, g.-d. art. îndărătniciei; pl. îndărătnicii, art. îndărătniciile

îndărătnicie s. f., art. îndărătnicia, g.-d. art. îndărătniciei; pl. îndărătnicii, art. îndărătniciile

Sinonime

ÎNDĂRĂTNICIE s. 1. v. încăpățânare. 2. v. tenacitate.

ÎNDĂRĂTNICIE s. 1. încăpățînare, (livr.) obstinație, (rar) recalcitranță, (pop.) nătîngie, (prin Transilv.) mădăție. (O ~ fără sens.) 2. dîrzenie, încăpățînare, perseverență, persistență, stăruință, tenacitate, (rar) cerbicie. (Lucrează cu ~.)

Intrare: îndărătnicie
îndărătnicie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndărătnicie
  • ‑ndărătnicie
  • îndărătnicia
  • ‑ndărătnicia
plural
  • îndărătnicii
  • ‑ndărătnicii
  • îndărătniciile
  • ‑ndărătniciile
genitiv-dativ singular
  • îndărătnicii
  • ‑ndărătnicii
  • îndărătniciei
  • ‑ndărătniciei
plural
  • îndărătnicii
  • ‑ndărătnicii
  • îndărătniciilor
  • ‑ndărătniciilor
vocativ singular
plural
îndărâtnicie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndărâtnicie
  • ‑ndărâtnicie
  • îndărâtnicia
  • ‑ndărâtnicia
plural
  • îndărâtnicii
  • ‑ndărâtnicii
  • îndărâtniciile
  • ‑ndărâtniciile
genitiv-dativ singular
  • îndărâtnicii
  • ‑ndărâtnicii
  • îndărâtniciei
  • ‑ndărâtniciei
plural
  • îndărâtnicii
  • ‑ndărâtnicii
  • îndărâtniciilor
  • ‑ndărâtniciilor
vocativ singular
plural
îndrăpniciune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
îndărăptnicie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndărăptnicie
  • ‑ndărăptnicie
  • îndărăptnicia
  • ‑ndărăptnicia
plural
  • îndărăptnicii
  • ‑ndărăptnicii
  • îndărăptniciile
  • ‑ndărăptniciile
genitiv-dativ singular
  • îndărăptnicii
  • ‑ndărăptnicii
  • îndărăptniciei
  • ‑ndărăptniciei
plural
  • îndărăptnicii
  • ‑ndărăptnicii
  • îndărăptniciilor
  • ‑ndărăptniciilor
vocativ singular
plural
îndărăpnicie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndărăpnicie
  • ‑ndărăpnicie
  • îndărăpnicia
  • ‑ndărăpnicia
plural
  • îndărăpnicii
  • ‑ndărăpnicii
  • îndărăpniciile
  • ‑ndărăpniciile
genitiv-dativ singular
  • îndărăpnicii
  • ‑ndărăpnicii
  • îndărăpniciei
  • ‑ndărăpniciei
plural
  • îndărăpnicii
  • ‑ndărăpnicii
  • îndărăpniciilor
  • ‑ndărăpniciilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndărătnicie, îndărătniciisubstantiv feminin

  • 1. Neînduplecare, încăpățânare, îndârjire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Avea îndărătnicii pe care ți le-ai lămurit mai tîrziu. PAS, Z. I 173. DLRLC
    • format_quote Acolo, învățăturile trecutului și îndărătnicia din veac îl mîngîiau și-l întăreau, SADOVEANU, P. M. 138. DLRLC
    • format_quote Îndărătnicia a fost, poate, singura boală de care mi-amintesc să fi zăcut în zilele mele. HOGAȘ, M. N. 220. DLRLC
etimologie:
  • Îndărătnic + -ie. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.