ÎNFIGĂREȚ, -EAȚĂ, înfigăreți, -e, adj. (Despre oameni) Care se vâră sau se amestecă în toate; băgăcios, băgăreț. – Înfige + suf. -ăreț.

înfigăreț, ~eață a [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: înfig + -ăreț] (Fam; d. oameni) Care se amestecă în probleme care nu-l privesc Si: băgăcios, băgăreț.

ÎNFIGĂREȚ, -EAȚĂ, înfigăreți, -e, adj. (Fam.; despre oameni) Care se vâră sau se amestecă în toate; băgăcios, băgăreț. – Înfige + suf. -ăreț.

ÎNFIGĂREȚ, -EAȚĂ, înfigăreți, -e, adj. (Familiar) Care dovedește prea mare îndrăzneală, care este lipsit de măsură, de cuviință, care se vîră sau se amestecă în toate.

ÎNFIGĂREȚ ~eață (~eți, ~ețe) fam. Căruia îi place să se înfigă în toate; care se bagă cu insistență peste tot; băgăreț. /a înfige + suf. ~ăreț

înfigácĭ, -ce adj. Fam. Care se înfige (se bagă, se insinuĭază, pătrunde) în afacerĭ, băgăcĭos, insinuant. Și înfigăréț, -eáță.

înfigăreț adj. m., pl. înfigăreți; f. înfigăreață, pl. înfigărețe

înfigăreț adj. m., pl. înfigăreți; f. înfigăreață, pl. înfigărețe

înfigăreț adj. m., pl. înfigăreți; f. sg. înfigăreață, pl. înfigărețe

înfigăreț, -eață, înfigăreți, -ețe s. m., s. f., adj. 1. (persoană) cu tupeu 2. (individ) îndrăzneț 3. (persoană) care se amestecă în chestiuni care nu o privesc

ÎNFIGĂREȚ adj. băgăcios, băgăreț, vârâcios. (Om ~.)

ÎNFIGĂREȚ adj. v. îndrăzneț.

ÎNFIGĂREȚ adj. băgăcios, băgăreț, vîrîcios. (Om ~.)

înfigăreț adj. v. ÎNDRĂZNEȚ.