înfiripare sf [At: ZAMFIRESCU / Pl: ~pări / E: înfiripa] 1 Alcătuire în grabă sau cu greutate din elemente puține, disparate sau necorespunzătoare Si: înjghebare. 2 Apariție firavă. 3 Căpătare a unei consistențe. 4 Prindere a unui avânt. 5 Ajungere cu greu la o anumită bunăstare. 6 Întremare după o boală.

ÎNFIRIPARE, înfiripări, s. f. Acțiunea de a (se) înfiripa; alcătuire, înjghebare, refacere a puterilor. Înfiriparea gospodăriei.

înciripare sf vz înfiripare

înfiripare s. f., g.-d. art. înfiripării; pl. înfiripări

înfiripare s. f., g.-d. art. înfiripării; pl. înfiripări

înfiripare s. f., g.-d. art. înfiripării; pl. înfiripări

ÎNFIRIPARE s. 1. v. înjghebare. 2. v. întremare. 3. fortificare, îndreptare, întărire, întremare, înzdrăvenire, reconfortare, refacere, restabilire, tonificare, (rar) reconfort, (înv. și pop.) împuternicire. (Se constată o oarecare ~ a bolnavului.)

ÎNFIRIPARE s. v. apariție, ivire.

ÎNFIRIPARE s. 1. înjghebare. (~ în grabă a unui lucru.) 2. îndreptare, însănătoșire, întremare, înzdrăvenire, lecuire, refacere, restabilire, ridicare, tămăduire, vindecare, (pop.) tămăduială, sculare, (înv.) sănătoșire, tămăduință, vracevanie. (~ completă a bolnavului.) 3. fortificare, îndreptare, întărire, întremare, înzdrăvenire, reconfortare, refacere, restabilire, tonificare, (rar) reconfort, (înv. și pop.) împuternicire. (Se constată o oarecare ~ a bolnavului.)

înfiripare s. v. APARIȚIE. IVIRE.