înflăcărat, ~ă a [At: MARCOVICI, C. 102/10 / Pl: ~ați, ~e / E: înflăcăra] 1 (Fig) Plin de ardoare Si: avântat, pasionat. 2 Aprins. 3 (Pex) De culoare roșie ca focul. 4 Dogoritor.

ÎNFLĂCĂRAT, -Ă, înflăcărați, -te, adj. 1. Care e aprins, care dogorește, aruncă văpăi; p. ext. de culoare roșie ca focul. Soarele înflăcărat. ▭ Preotul Petrea își scoase pe o ușă jumătatea de sus a trupului, cu barba înflăcărată. SADOVEANU, P. M. 162. Norii fugeau goniți de vînturile din înălțimi, cerul de sticlă înflăcărat uscase totul. GÎRLEANU, L. 41. [Balaurul] întoarse capul cel vărsător de foc... dar Făt-Frumos, mai iute ca vîntul, repezi paloșul și, cît te ștergi la un ochi, capul cel înflăcărat căzu la pămînt. POPESCU, B. II 21. În părul ei de aur rubine-nflăcărate Și-n ochii ei s-adună lumina sfintei mări. EMINESCU, O. I 97. 2. (Despre oameni și manifestări ale lor) Pasionat, avîntat, înfocat. Beethoven a fost un înflăcărat militant pentru triumful ideilor republicane. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 381, 4/2. Consultații juridice, discuții înflăcărate, certuri violente se repetau în fiecare zi. BART, E. 266. ◊ (Adverbial) Scria înflăcărat băietul și cu-o luciditate rară. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 9.

înflăcărat a. 1. tare aprins; 2. fig. plin de foc: cuvântare înflăcărată.

înflăcărát, -ă adj. Fig. Aprins, înfocat, entusiast. Adv. A vorbi înflăcărat.

ÎNFLĂCĂRAT adj. 1. avântat, impetuos, temperamental, (fig.) arzător. (Un om ~.) 2. v. entuziast. 3. v. impetuos.

ÎNFLĂCĂRAT adj. v. aprins, intens, puternic, viu.

ÎNFLĂCĂRAT adj. 1. avîntat, impetuos, temperamental, (fig.) arzător. (Un om ~.) 2. avîntat, entuziasmat, entuziast, fervent, focos, înfocat, însuflețit, pasional, (livr.) ardent, (fig.) aprins, arzător, fierbinte, înaripat. (Cuvinte ~; un discurs ~.) 3. aprig, furtunos, impetuos, impulsiv, iute, înfocat, năvalnic, nedomolit, nepotolit, nestăpînit, nestăvilit, sălbatic, tumultuos, vehement, violent, (fig.) aprins, viforos, vijelios, vulcanic. (Un temperament ~.)

înflăcărat adj. v. APRINS. INTENS. PUTERNIC. VIU.