opțiuni
  • info

9 definiții pentru înfumurat

Explicative DEX

ÎNFUMURAT, -Ă, înfumurați, -te, adj. (Adesea substantivat) Îngâmfat, încrezut, închipuit, infatuat. – V. înfumura.

ÎNFUMURAT, -Ă, înfumurați, -te, adj. (Adesea substantivat) Îngâmfat, încrezut, închipuit, infatuat. – V. înfumura.

înfumurat1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: înfumura] (Rar) 1 Înfumurare (1). 2 Îngâmfare.

înfumurat2, ~ă smf, a [At: ALECSANDRI, T. 478 / Pl: ~ați, ~e / E: înfumura] 1-8 Îngâmfat (2-9).

ÎNFUMURAT, -Ă, înfumurați, -te, adj. Îngîmfat, încrezut, închipuit. Auzise că unii dintr-înșii sînt... înfumurați. ISPIRESCU, L. 246. Era... și-nfumurată că nimeni nu știe juca mai bine ca ea. CARAGIALE, O. III 34. Numai fumuri vezi aice La femei și la bărbați... poți dar zice Că-s mai toți înfumurați. ALECSANDRI, T. I 175. ◊ (Substantivat) Îmi dau seama că răspunderea mea nu-i ușoară. Dacă aș crede că o să-mi fie ușor, aș fi un înfumurat. DEMETRIUS, C. 70.

înfumurat a. care se crede prea mult, coprins de o mândrie nebunească.

înfumurát, -ă adj. Încrezut, îngînfat, plin de fumurĭ, de fudulie: un tînăr înfumurat.

Sinonime

ÎNFUMURAT adj. v. îngâmfat.

ÎNFUMURAT adj. fudul, grandoman, infatuat, încrezut, îngîmfat, megaloman, mîndru, orgolios, semeț, trufaș, țanțoș, vanitos, (livr.) prezumțios, suficient, (înv. și pop.) măreț, (pop. și fam.) țîfnos, (pop.) falnic, fălos, închipuit, (înv. și reg.) pîșin, (prin Ban.) măros, (prin Mold.) nărtos, (înv.) fumuros, preaînălțat, zadarnic, (fig.) bățos, înțepat, scrobit.

Antonime

Înfumurat ≠ modest

Intrare: înfumurat
înfumurat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfumurat
  • ‑nfumurat
  • înfumuratul
  • înfumuratu‑
  • ‑nfumuratul
  • ‑nfumuratu‑
  • înfumurată
  • ‑nfumurată
  • înfumurata
  • ‑nfumurata
plural
  • înfumurați
  • ‑nfumurați
  • înfumurații
  • ‑nfumurații
  • înfumurate
  • ‑nfumurate
  • înfumuratele
  • ‑nfumuratele
genitiv-dativ singular
  • înfumurat
  • ‑nfumurat
  • înfumuratului
  • ‑nfumuratului
  • înfumurate
  • ‑nfumurate
  • înfumuratei
  • ‑nfumuratei
plural
  • înfumurați
  • ‑nfumurați
  • înfumuraților
  • ‑nfumuraților
  • înfumurate
  • ‑nfumurate
  • înfumuratelor
  • ‑nfumuratelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înfumurat, înfumuratăadjectiv

  • 1. adesea substantivat Infatuat, închipuit, încrezut, îngâmfat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: infatuat închipuit încrezut îngâmfat antonime: modest
    • format_quote Auzise că unii dintr-înșii sînt... înfumurați. ISPIRESCU, L. 246.
    • format_quote Era... și-nfumurată că nimeni nu știe juca mai bine ca ea. CARAGIALE, O. III 34.
    • format_quote Numai fumuri vezi aice La femei și la bărbați... poți dar zice Că-s mai toți înfumurați. ALECSANDRI, T. I 175.
    • format_quote Îmi dau seama că răspunderea mea nu-i ușoară. Dacă aș crede că o să-mi fie ușor, aș fi un înfumurat. DEMETRIUS, C. 70.
etimologie:
  • vezi înfumura DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.