9 definiții pentru înfăptuire
Explicative DEX
ÎNFĂPTUIRE, înfăptuiri, s. f. Acțiunea de a înfăptui și rezultatul ei; realizare, îndeplinire; (concr.) operă realizată. – V. înfăptui.
ÎNFĂPTUIRE, înfăptuiri, s. f. Acțiunea de a înfăptui și rezultatul ei; realizare, îndeplinire; (concr.) operă realizată. – V. înfăptui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înfăptuire sf [At: MAIORESCU, CR. II, 324 / P: ~tu-i~ / Pl: ~ri / E: înfăptui] 1 Aducere la îndeplinire a unui plan Si: realizare. 2 Transpunere în realitate a unui gând, a unui vis. 3 (Ccr) Operă realizată.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNFĂPTUIRE, înfăptuiri, s. f. Acțiunea de a înfăptui și rezultatul ei; îndeplinire, realizare; (concretizat) operă realizată. Înfăptuirile regimului de democrație populară.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
înfăptuire s. f., g.-d. art. înfăptuirii; pl. înfăptuiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
înfăptuire s. f., g.-d. art. înfăptuirii; pl. înfăptuiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înfăptuire s. f., g.-d. art. înfăptuirii; pl. înfăptuiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
ÎNFĂPTUIRE s. 1. v. executare. 2. v. realizare. 3. v. îndeplinire. 4. v. făurire. 5. producere, realizare. (După ~ Unirii.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNFĂPTUIRE s. 1. efectuare, executare, execuție, facere, împlinire, îndeplinire, realizare, săvîrșire, (înv.) săvîrșit. (~ unei lucrări.) 2. (concr.) operă, realizare. (O mare ~.) 3. îndeplinire, realizare, (înv.) realizație. (~ unui vechi vis.) 4. creare, făurire, întemeiere, realizare. (~ unui stat național unitar.) 5. producere, realizare. (~ Unirii.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Antonime
Înfăptuire ≠ neînfăptuire
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
înfăptuire, înfăptuirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a înfăptui și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: realizare îndeplinire antonime: neînfăptuire
- Înfăptuirile regimului de democrație populară. DLRLC
- 1.1. Operă realizată. DEX '09 DLRLC
-
etimologie:
- înfăptui DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.